Ziarul electronic al arădenilor

Despre reforma în Justiţie

Peste câteva săptămâni şi dacă nu se întâmplă nimic deosebit, noul Cod de procedură civilă va intra în vigoare. Aşa prevede legea de punere în aplicare, aşa lasă să se înţeleagă pregătirile care se fac la instanţele din ţară.

Cum-necum, va trebui să ne punem pe citit pentru că noile reguli vor pune în faţa specialiştilor, dar şi a justiţiabilor, provocări pe care, în numele unei reforme –  altminteri aşteptată şi necesară – în justiţie, Statul Român ni le aşează în faţă.
Oficial, s-a dorit ca administrarea justiţiei în procesele civile să se facă mult mai operativ, cu mai multă transparenţă, mai profund şi mai profesional, în aşa fel încât drepturile românilor să fie mai bine promovate şi protejate.

Am subliniat ce au conţinut declaraţiile de intenţie ale celor care au lucrat la acest nou Cod de procedură în baza căruia drepturile de natură civilă, adică cele legate, în esenţă, de familie, de proprietate, de situaţia persoanei, de probleme de dreptul muncii, asigurări sociale şi pensii etc. ,ar urma să-şi găsească noi căi de promovare şi protejare care să constituie tot atâtea garanţii ale respectării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor României.

Numai că, de la intenţii  – chiar cele mai bune –  şi până la realitatea practică, drumul poate fi, ştim bine, întortocheat şi plin de obstacole. Cam aşa stau lucrurile şi cu acest cod „nou”.

Trebuie să precizez  că,  încă din primăvară, câţiva magistraţi de a căror pregătire şi probitate profesională nu am nici un motiv să mă îndoiesc, îmi spuneau că punerea în aplicare a acestui Cod va însemna un efort financiar considerabil pentru stat, că ar fi necesară o suplimentare masivă de posturi de magistraţi – dar şi de personal administrativ şi de o dotare logistică aferentă – ceea ce va însemna „alţi bani, altă discracţie” dar, mai ales, că în pofida acestor eforturi ce vor marca în mod serios bugetul naţional, rezultatele, cel puţin pe termen scurt şi mediu, nu vor fi cele scontate. Adică, pe scurt, reforma nu prea va fi, cu adevărat, o reformă. Nici pentru sistem dar, mai ales, nici pentru cetăţean. Şi asta, să fim de acord, doare!

Dar, ca lucrurile să nu fie doar pură speculaţie, să vedem cum stau unele lucruri din noul Cod de procedură, în concret.

M-am oprit, pentru azi, la un capitol care vorbeşte despre o instituţie „nouă” în dreptul românesc şi anume „procedura cu privire la cererile de valoare redusă”. Să amintesc doar că şi înainte de 1989, a existat o încercare de reglementare a unor categorii de litigii de o importanţă mai redusă şi care, pentru acest motiv, ar fi putut să fie rezolvate prin proceduri mai simple. Este vorba de cunoscuta lege a „comisiilor de judecată” despre care părerile specialiştilor au fost, şi atunci, împărţite dar care, în anumite limite, a produs rezultate.

Acum, noul Cod propune o procedură specială pentru litigii de o valoare redusă şi care, din acest punct de vedere, ar trebui să primească o rezolvare mai simplă, mai rapidă şi mai eficientă.

Pe parcursul a 17 articole s-a încercat reglementarea unui mod de rezolvare a acestor procese presupus de importanţă mai mică la capătul cărora justiţiabilul să poată ajunge în posesia unei hotărîri pe care să o şi poată pune rapid în executare.

Declarativ, lucrurile stau relativ bine. Dar dacă adânceşti studiul asupra acelor  articole vei observa că ceea ce se dorea simplu, rapid şi eficient nu-i chiar aşa.

Procedura este greoaie, extrem de formalistă şi, până la urmă chiar cronofagă. Ca să nu mai spun că este, dintr-un anume punct de vedere şi costisitoare dacă e să ne gândim că vor fi de trimis o grămadă de acte, documente pentru expedierea cărora vor trebui luate în considerare serviciile poştale. Care, nu-i aşa, costă şi care şi funcţionează, câteodată, aşa cum funcţionează.

Aş mai adăuga că au fost introduse o grămadă de „formulare” pe care justiţiabilii vor trebui să le găsească şi pe care vor trebui să ştie să le completeze aşa cum se cuvine, altminteri există riscul să …mori cu dreptatea în mână, mai înainte ca procesul să fi început. (În paranteză fie spus, la ora când scriu nu sunt sigur că respectivele formulare au şi fost tipărite, respectiv că au fost distribuite într-o reţea publică de unde ele să poată fi cumpărate de cei interesaţi.)

Una peste alta, lucrurile sunt, în mod clar … neclare iar până să se clarifice, vor fi destui cei care îşi vor vedea compromise drepturi, interese legitime.

Toate acestea în condiţiile în care, în cartea mare a ştiinţei dreptului este scris cu litere de-o şchioapă că o lege, ca să fie bună, trebuie să fie, desigur, dreaptă dar mai cu seamă uşor de aplicat. Din chiar momentul în care a fost adoptată.

Ceea ce Noul Cod de procedură civilă nu (prea) este. Chiar deloc!

Silviu Raţiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.