Ne facem de râs cu mâna noastră și nici nu ne roșește obrazul
În urmă cu ceva vreme, presa din lumea întreagă a publicat reportaje consistente despre vizita unei înalte oficialități religioase iraniene în Europa.
Printre țările vizitate, Italia. Iar dacă e Italia, atunci e, desigur, leagănul Renașterii. E Artă, cu „A” mare!
Și uite-așa, l-au dus pe importantul musafir să viziteze unul din celebrele muzee ale Italiei.
(Vreau să precizez că nu insist deliberat asupra numelor și locurilor, pentru simplul motiv că, în context, aceste aspecte mi se par nerelevante: oamenii vin, pleacă, titlurile se acordă, se revocă, muzeele strălucesc o vreme dar se și-nchid...).
Cohorte de jurnaliști, foto și telereporteri din toată lumea bună. Subiect suculent: un lider musulman vizitează o galerie de artă occidentală, ce mostră de ecumenism, ce risipă de lumini mu