Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Dezamăgire, numele tău este Klaus Iohannis

Să le luăm pe rând.

Mai întâi, a fost atunci când președintele Iohannis a declarat că inițiativa Referendumului pentru familie, ca de altfel întregul demers, ar fi fost opera unor „fanatici religioși”.

M-am întrebat dacă președintele a gândit serios o asemenea declarație? Să nu știe domnia sa că peste 90% din români se declară de religie creștină?!

Iar atunci când niște milioane bune de români semnează pentru organizarea referendumului, iar mai apoi, mai mult de atât, își fac cunoscută opțiunea „pro familie”, se cheamă că ei și-au reafirmat atașamentul pentru valorile religiei creștine, ai cărei exponenți vii sunt.

După spusele președintelui, ar trebui să credem că, de vreme ce suntem creștini, și susținem familia „tradițională”, ergo, suntem niște „fanatici”. Dar atunci, domnia sa, care a fost ales în funcție de acești oameni, ce care va să zică ar fi.

Am fost, atunci, un pic nedumerit, un pic revoltat, dar, referendumul suferind eșecul de acum cunoscut, mi-am dat seama că domnul Iohannis a fost parte a diversiunii care a condus la acel eșec, influențând în mod clar rezultatul acelui demers popular. Și, măcar de ar fi fost cu folos.

Apoi, mai recent, a venit episodul căderii Guvernului Dăncilă și a bătăliei politice declanșate ulterior. Și iarăși, Klaus Iohannis a ieșit la rampă în mod nefericit, asociindu-se tragicomediei cu liberalii lui Ludovic Orban în rolul principal.

Deși, prin Constituție, președintele României este obligat să păstreze o oarece distanță față de jocul politic, trebuind să fie, mai degrabă, un mediator, nicidecum un „jucător”, președintele proaspăt reales a intrat adânc în hățișul de intrigi menit să asigure liberalilor o guvernare pecetluită prin vot. Se știe cum au evoluat lucrurile și cum, încălcându-și, mai mult sau mai puțin vizibil, atribuțiile, Klaus Iohannis și-a alăturat numele trupei de saltimbanci condusă de nefericitul Ludovic Orban spre un nou eșec lamentabil.

N-am auzit nici măcar o vorbă de regret din gura președintelui.

Iar acum, de când cu nebunia provocată de epidemia „încoronată”, o vede toată lumea, președintele Iohannis și-a asumat, cu predilecție, rolul de „bau-bau”, de aducător al știrilor proaste, una mai neinspirată ca alta, și nimic mai mult. Acum, culmea, nu mai e „jucător” deși, Doamne, cum am avea nevoie de un adevărat lider. Cu capul limpede, energic, uman și eficient.

Aparițiile sale pe micul ecran sunt echivalente cu repetarea la infinit – pe același ton egal și inexpresiv – a veștilor proaste, a neîmplinirilor dar, mai ales, a amenințărilor voalate pe care le adresează, cu precădere, persoanelor în vârstă, care, vezi Doamne, refuză să-l asculte pe „tătucu”.

Mai mult, în utimele zile, a devenit și mai agresiv, decretând că se impune majorarea sancțiunilor, de ca și cum o amendă de 2.000 de lei – aplicabilă unui cetățean necăjit – ar fi ca o mângâiere pe creștet.

Te uiți la el și vezi că nu i se mișcă nici o fibră pe obraz, nici urmă de un zâmbet, cât de mic, sau de o sclipire de empatie în ochi și-ți zici că, pesemne, astea n-or fi trecute în fișa postului. Pesemne că detaliile acestea nu sunt lucruri prizabile la acel nivel și e foarte trist că e așa, chiar să fim noi, poporul, niște nedisciplinați, niște îndărătnici care nu pricepem de vorbă bună.

Acu vreo două zile, numai ce iese președintele și ne anunță că a retras nu știu ce decorație pe care, tot el, a atribuit-o spitalului din Suceava. Să fim serioși, oameni buni: când s-a pripit dumnealui? Atunci când le-a acordat-o pentru nu știu ce merite sau acum, când le-a luat-o, pentru nu se știe ce motiv. Că doar nu le-a luat-o pentru că unii medici de acolo au dat bir cu fugiții, în vreme ce alții au rămas și au continuat să lupte cu virusul dar mai ales cu sistemul, care e mult mai bolnav!? Uite medalia, nu e medalia! Ca pe vremea copilăriei, în curtea grădiniței.

Țara arde și… președintele își cere „jucăriile” înapoi.

Și uite-așa, ajung să zic că prestația acestui președinte al României în ce privește relația pe care ar trebui să o aibă cu poporul care l-a ales, dezamăgește.

Se petrec lucruri cumplite, vecine cu infracțiunea, de sus, până jos. În sistemul de sănătate, măsurile de aprovizionare cu articole de protecție – fie ele destinate medicilor, asistenților, polițiștilor, pompierilor, fie cele care ar trebui să ajungă la populație – sunt inoperante. Medicii dispar pe capete din sistem – motivat sau nu.

Diverși inși investiți cu tot felul de prerogative fac dovada, zilnic, ca și-au atins de mult nivelul maxim al propriei incompetențe, curg acuzele de manipulare, de minciună și de aranjamente la lumina zilei iar ăst timp, Președintele României ne spune că singurul lucru care ne lipsește este că ar trebui să ni se aplice amenzi mai severe. Că prea nu suntem ascultători.

Ei da, e mare dezamăgirea. Iar numele ei este Klaus Iohannis.

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.