Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Punct și de la capăt. Despre o nebunie mortală cu niște garduri

Nebunia continua. După episoadele „cu mască – fără mască”, în care președintele a performat când pe post de sperietoare, când pe post de tinctură de valeriană, după serialul „Atenție, aterizează COVID-ul”, cu ministrul de Interne în prim plan și doctorul Cercel pe post de isonar, în fruntea tuturor defilând, ca o Casandră – nelipsitul Raed Arafat – au urmat tot felul de alte bazaconii de care, de nu ar fi fost – totuși – tragic, am fi putut râde cu poftă, iată, am ajuns, în prag de iarnă, la un episod care sfidează atât logica. dar mai ales bunul simț elementar.

Și dacă ne gândim că, de când ne știm pomeniți în istorie, am fost clasificați ca fiind niște oameni de bun simț. Adică niște oameni care își știu folosi mintea cu măsură spre binele nu numai al lor ci și al celor în mijlocul cărora au fost așezați de Bunul Dumnezeu.

Acuma, de când cu „valul 4”, zici că le-a fugit unora mintea departe, departe de tot, că nici nu se mai aude pe unde o fi.

Decizii pe care nici cei ce le-au luat – sau mai ales ei – nu le descifrează și atunci, te miri că nu le înțeleg. Ordine care, în cel mai bun caz, nu duc nicăieri dar care, de cele mai multe ori, riscă să ne ducă dincolo de capătul lumii. Sau, și mai rău, îi propulsează pe cei ghinioniști, direct în ceruri.

Restricții peste restricții, restricții care, astăzi, le anulează pe cele de ieri și care mâine, mai mult ca sigur, vor deveni, la rându-le, istorie. Restricții fără logică și – lucru extrem de grav – fără nici un folos. Ba, reprezentând, prin ele însele, pericole de moarte.

Ah, da, aici e nevoie de o nuanțare: dacă e dovedit că pentru noi, prostimea, deciziile care se iau „la centru”, nu garantează nimic bun, nu-i la fel de sigur că ele nu produc, totuși, foloase. Pentru alții. Și nu puține. Și deloc de neglijat dacă ar fi să putem arunca o privire în conturile din bancă ale celor ce „ne poartă de grijă”.

După ce a ieșit nebunia cu „certificatul verde” lucrurile au luat-o razna. Ai certificat, e bine, nu ai, n-ai decât, dar „pe aici nu se trece”…

Așa au apărut gardurile. De tot felul.

Toate bune și frumoase, dar cu timpul, am ajuns să mă întreb: chiar așa, la ce bun gardurile astea când, oricum, nimeni nu poate stăpâni baletul covizilor invizibil?!

Dar mai există și o altă întrebare. Care, chiar așa, doare. Doare rău de tot.

Atunci când au fost proiectate centrele comerciale – să zicem Remakt, Kaufland și altele asemeni – s-a avut în vedere o disciplină a dimensiunilor în limitele cărora să se stabilească și măsuri de protecție a persoanelor – cumpărători, vânzători, simpli gură cască – care se vor fi aflând, la un moment dat, în aceste incinte.

Printre altele, măsuri de protecție în caz de, atenție, INCEDNDIU! Sau alte evenimente care, la o adică, să pună în discuție evacuarea cât mai rapidă și în maximă siguranță, a unor grupuri de oameni. Mulți – puțini dar fără discuție aflați în panică.

La fel de sigur sunt că proiectanții acestor alcătuiri nu au avut, la vremea respectivă, în vedere că într-o bună zi, cuiva o să-i vină în minte ideea de a așeza niște garduri în calea unor … covizi. Garduri care să facă ce?!

Ei na, cum ce să facă?

Să obtureze – sau chiar să blocheze – căile de deplasare înspre, ați ghicit, ieșirea din locul cuprins de flăcări. În nici un caz să le ușureze efortul ci să le mărească  panica și, ghinion, să-i omoare pe unii dintre ei. Așa cum s-a văzut în situații petrecute în țărișoară, vezi celebrul caz „Colectiv”.

Și atunci, pun niște întrebări, nu dau cu pietre: când s-au plantat gardurile, au fost ele încuviințate de Inspectoratul de Pompieri? Dacă da, n-a sesizat nimeni pericolul colosal pe care aceste alcătuiri monstruoase îl reprezintă pentru viața oamenilor!?

În ce temei și la ordinul cui a „închiriat” Poliția Locală elementele de gard de la Remarkt?

V-ați gândit, domnilor, cum arde și cum propagă flacăra panourile din plastic proțăpite prin magazinele Kaufland!?

Domnule primar Bibarț, pozați într-o persoană activă, preocupată de binele obștei.
Nu credeți că ar trebui să renunțați, măcar și cîteva minute, la inspecții nocturne sau la șuete radiodifuzate și să acționați ca un adevărat gospodar al orașului. Să luați măsuri hotărâte pentru a înlătura aceste improvizații ucigașe prin ele însele și să împiedecați, pe viitor, astfel de manifestări de idiotism criminal?!

Aveți la dispoziție instrumente legale dar și un aparat birocratic numeros. COVID-ul – rezultat al unor acțiuni iraționale – nu va fi învins prin măsuri iraționale. Păstrați-vă calmul, buna judecată și, mai cu seamă, acționați!

Silviu Rațiu

By Actualități Arad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Știri similare

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.