Punct și de la capăt. Autostrada Arad-Nădlac, poveste fără sfârşit

De bine, de rău, lucrurile începuseră să ne dea speranţa că vom avea autostradă până la Nădlac, înainte de 2014. Chiar şi când titularul contractului de construire a fost săltat de procurori, iar Guvernul (USL) a decis să rezilieze contractul cu firma „baronului asfaltului”.

Proaspăt promovaţi de votul din decembrie 2012 la manşele de comandă, useliştii ne strigau în gura mare că vor respecta întocmai graficul iniţial. Asta şi dacă va trebui să se reia toată procedura de atribuire!

Am avut proasta inspiraţie să le dau credit: prea suna bine şi prea ne dorim de multă vreme autostrada asta!

Iar acum, ce primim pe toate canalele media?!

Că vom avea autostradă spre Nădlac prin 2018. Dacă nu cumva vor fi contestaţii la licitaţia de atribuire a construcţiei.

Care, putem fi siguri, vor fi.

Ceea ce înseamnă că termenul de 2018 este, din start, unul foarte relativ şi iluzoriu. Rătăcit în ceaţă, precum măgarul din poveste.

Pentru Dumnezeu, este vorba de aproximativ 50 de kilometri mari şi laţi de autostradă, din care, dacă informaţiile sunt reale, vreo câţiva au ajuns într-o fază destul de avansată! Faţă de promisiunea din comunicatul apărut recent – finalizare planificată cândva în 2018, dacă nu cumva… – înseamnă că se vor construi cam 10 km pe an. Adică circa 28 de metri liniari pe zi! O adevărată performanţă!

Şi, dacă mă gîndesc că, aşa cum spuneam, era gata-gata să ajungem la Nădlac, colo prin 2014! Cum-necum, cu sau fără tăiere de panglici, covoare roşii şi fanfare.

E adevărat, USL a venit la putere cu un slogan în care nu se vorbea, neapărat, de autostrada asta. ”Jos Băsescu!” – cam atât a fost oferta lor. Altceva nu ne-au prea zis că ar vrea şi că ar şi putea să facă.

Mandatul domnului Băsescu expiră, oricum,în 2014, iar domnia sa va pleca.

Se pare că, odată cu plecarea domniei sale, USL rămâne fără obiectul muncii. De vreme ce – iată, după mai bine de un an de guvernare, nici sloganul nu mai pare să rămână în picioare, tandemul Ponta-Băsescu părând să se înţeleagă din ce în ce mai bine – altceva ce ne-ar mai putea oferi?

Şi-atunci, de ce să nu ne fi lăsat măcar speranţa unui 2015, hai, 2016. Cu „baronul” Nelu. Că ăla o termina cumva.

De ce tocmai 2018? Şi asta, deh, dacă nu vor fi contestaţii.

Că de or fi – şi este sigur că vor fi – autostrada până la Nădlac va fi gata, vorba aia, la calendele greceşti. Iar până atunci, cine ştie, soarta USL-ului ar putea fi alta.

Şi-atunci, alt guvern, alte priorităţi, alte licitaţii, alte contestaţii şi uite-aşa, drumul către Europa civilizată se îngustează tot mai mult, dacă e să ne gândim că nici pe șoseaua naţională nu se mai poate circula, azi-mâine, decât pe un singur sens. Nici nu se mai ştie pe care.

Silviu Raţiu

comentarii