Ziarul electronic al arădenilor

PUNCT ŞI DE LA CAPĂT: Despre taxa radio – tv şi nu numai

În urmă cu cîteva luni, într-unul din ziarele Aradului a apărut o informaţie legată de taxa radio-TV. Se vorbea de o hotărâre adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care se clarifica o problemă intens mediatizată şi anume dacă şi cine trebuie să (mai) plătească această taxă.

Silviu Raţiu

Mărturisesc că, la acea dată, ziarul cu pricina mi-a scăpat, astfel că nu am citit informaţia. Mi l-a adus o cunoştinţă, în urmă cu câteva zile, întrebându-mă dacă ceea ce scrie acolo este sau nu adevărat.

Mai exact,dacă prin acea hotărîre judecătorească au fost scutite de la plata taxei radio TV atât persoanele juridice (firme, mici intrerpinderi, asociaţii non-profit etc.), cât şi persoanele fizice. Cetăţenii, cum ar veni. (Am dat această explicaţie pentru a motiva de ce acest demers, tocmai – sau abia – acum.)

Ei bine, trebuie să spun că răspunsul nu e deloc simplu. Ca de obicei, în România zilelor noastre, ceea ce azi e valabil, s-ar putea ca mâine să se schimbe.

De ce, totuşi, scriu aceste rânduri? Simplu, pentru ca acei interesaţi să ştie ce au de făcut şi că, în realitate, există soluţie (şi) pentru această problemă.

Este un truism să spui că un om informat este un om puternic dar, se pare, pentru români, e nevoie să-l repetăm mereu. Se pare că de la o vreme, învăţăm mai greu şi uităm foarte repede…

Tema e simplă: aflat într-o foame permanentă de bani, statul român a găsit la un moment dat (încă) o soluţie de a-şi alimenta puşculiţa mai mereu goală: a introdus încă o dare, încă un bir mai bine zis: taxa radio şi TV. Bref, toţi cei care beneficiază (sublinierea mea) de serviciile posturilor naţionale de radio şi TV trebuie să plătească o taxă anuală care se face venit la stat şi care, chipurile, va fi folosită pentru finanţarea celor două servicii publice. La urma urmei, ideea nu părea să fie rea. În mai toate ţările civilizate sistemul funcţionează, el fiind un mijloc decent de a suporta servicii aflate în slujba tuturor şi a căror destinaţie e aceea de a furniza informaţii, de a pune la dispoziţia cetăţeanului bagajul de cunoştinţe de care acesta are nevoie pentru a se descurca în hăţişurile unei lumi din ce în ce mai informatizate.

Foarte bine!

În baza legii, Guvernul României a adoptat două hotărâri – vorbim de HG 977 şi HG 978/2003 – care aveau menirea să asigure punerea în aplicare a prevederilor, cu caracter generic, ale Legii nr. 41/1994, privind organizarea şi functionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Cu alte cuvinte, Guvernul ar fi trebuit să adopte nişte măsuri care să facă posibilă aducerea la îndeplinire, întocmai şi în cele mai bune condiţii, a dispoziţiilor legii, aşa cum a fost ea adoptată de Parlamentul României.

Ce spunea, în context, această lege?

Că toţi cei care beneficiază de servicii de radio şi televiziune, asigurate de cele două societăţi naţionale de utilitate publică, trebuie să plătească o taxă anuală. Textul legii a fost adoptat pe baza principiului conform căruia cel care beneficiază de un serviciu, trebuie să plătească pentru el. ”Plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii” – avea să întărească şi Curtea Constituţională, printr-o decizie adoptată încă din 2004.

Pînă aici lucrurile par să fie clare pentru toată lumea.

Numai pentru Guvernul României, nu!

Guvernul României – cel din 2003, dar, după cum se va vedea, şi cel din 2009! – este mai presus decît Palamentul, mai presus decât Curtea Constituţională!

Guvernul României decretează prin cele două hotărâri de care am vorbit deja, că toate persoanele juridice cu sediul, fie chiar şi unul secundar, în România sunt obligate să plătească taxa radio-TV. Toate! Fie că beneficiază, fie că nu, de serviciile celor două societăţi naţionale în cauză. Cu alte cuvinte, ai – n-ai aparat de radio sau/şi televizor la firmă, plăteşti!

Şi ce dacă legea stabileşte că doar beneficiarii – adică cei ce folosesc un radio, un televizor sau pe amîndouă simultan, trebuie să plătească?! Ce atâta jocuri cu interpretări gramaticale?! Ce să mai vorbim că şi la Guvernul României ar fi trebuit să se ştie de-acum, că o hotărâre nu poate modifica, sub nici o formă, o lege!

Lucrurile acestea pot fi valabile oriunde, mai puţin în România! (După cum se ştie, nu este nici primul şi nici singurul exemplu al dispreţului pe care birocraţi de tot felul, pripăşiţi, vezi bine pe criterii stricte de competenţă, în umbra Palatului Victoria, îl afişează de când cu democraţia originală de sorginte iliesciană, faţă de cerinţe elementare de logică juridică).

De bine, de rău, însă, de o vreme au prins şi românii să-şi dea seama că Dumnezeu ne-a dat coloană vertebrală pentru ca s-o ţinem dreaptă şi să ne putem îndrepta privirea înspre lumină!

Aceste două hotărâri ale Guvernului au fost contestate în justiţie de mai multe ori. Oameni care au înţeles că democraţia înseamnă, printre altele, obligaţia tuturor de a respeca ceea ce legea şi bunul simţ instituie ca reguli general valabile, au cerut Justiţiei să se pronunţe dacă firma, asociaţia non profit, microintreprinderea pe care au înfiinţat-o, se poate descurca şi fără să aibă un aparat de radio ori un televizor la sediu, este normal ca această persoană juridică – oricare ar fi forma ei de organizare ori regimul legal de funcţionare – să plătească taxa?!

Şi mai simplu: de ce să plătească o persoană juridică pentru ceva ce nu primeşte?!

S-a ajuns cu litigiile până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care s-a pronunţat în mod constant în acord cu ceea ce legea şi dreapta judecată impuneau. Am să mă refer doar la una din decizii, cea care poartă numărul 2101 din 9 aprilie 2009, şi care stabileşte că prevederile corespunzătoare ale HG nr. 977 şi nr. 978/2003 încalcă prevederile Constituţiei.

Drept urmare, Înalta Curte a anulat prevederile art.3 al.1 din HG 977/2003 şi ale HG 978/2003.

Două lucruri trebuie lămurite înainte de a merge mai departe şi pentru a corecta informaţia apărută în vară în ziarul arădean de care vorbeam mai înainte. În primul rând, această decizie a ICCJ se referă numai la persoanele juridice, nu şi la persoanele fizice. Cred că este bine să înlăturăm orice urmă de îndoială: în privinţa persoanelor fizice, regimul legal a rămas neschimbat. Plătesc taxa numai cei care beneficiază de aceste servicii, cu atît mai mult cu cît cele două hotărâri vizate de decizia ICCJ se refereau, de la bun început, exclusiv la persoanele juridice.

În al doilea rând, prin această hotărâre a fost anulată obligaţia de plată doar în ce priveşte acele persoane juridice care nu posedă aparate de radio –TV, adică nu benefriciază de acest gen de servicii publice. Instanţa Supremă a socotit necesar să-şi reafirme încă o dată ataşamentul faţă de principiile şi valorile pe care România s-a angajat să le respecte odată cu primirea sa în UE.

“Avînd în vedere (…) faptul că, potrivit art. 108 alin. 2 din Constituţie, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, rezultă că cele două hotărâri ale Guvernului, nr. 977/2003 şi,respectiv, nr. 978/2003, nu au aplicat în mod corect în art. 3 alineatul 1, dispoziţiile art. 40 alineatul 3 din Legea nr. 41/1999, republicată, care (…) face distincţie în ceea ce priveşte plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune şi televiziune între persoanele juridice beneficiare şi cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii” – sună extrem de clar motivarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se părea că lucrurile vor fi intrat, şi în această privinţă, în normal. Pentru toată lumea. Inclusiv pentru Guvernul României…

Care Guvern, însă, sub conducerea unui jurist şcolit, culmea, la cursuri de zi, s-a dovedit, fie că trăieşte într-o realitate paralelă, fie că nu-i pasă nici de puterea legislativă, nici de cea judecătorească. Guvernul României condus de această dată de Emil Boc (dacă asta chiar mai contează) este mai egal decât celelalte puteri din stat! Şi ca s-o demonstreze şi să (re)pună lucrurile la punct, a adoptat – aş zice fără să clipească şi dintr-o suflare – Hotărârea de Guvern nr. 1012 din 9 septembrie 2009 (Monitorul Oficial, partea I-a nr. 695/2009) prin care a pronunţat în mod răspicat “La loc comanda!”

Prin această hotărâre, Guvernul şi-a reconfirmat poziţia aiuritoare din 2003: toate persoanele juridice cu statut de microintreprindere ce au sediul în România plătesc taxa radio-TV. Toate!

Ba nu!

Mărinimos, Guvernul face, totuşi, o concesie: sunt exceptate de la plată cele “care şi-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale”. Şi încă ceva: se restrânge, aşa cum am arătat deja, sfera de aplicare a acestei hotărâri doar la persoanele juridice din categoria microintreprinderilor.

Să nu fi auzit eminentul jurist clujean – profesor de drept constituţional şi şef de guvern prin voie de la Cotroceni – de principiul constituţional al nediscriminării?! Cum adică numai microintreprinderile!? Pe ce bază legală, pe ce criterii juridice obiective!?

În plus, hotărârea ghiduşă se referă numai la taxa radio, nu şi la cea TV, cu privire la care, deocamdată lucrurile rămân aşa cum le-a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ce-i de făcut?!

Simplu.

Să învăţăm să ne folosim inteligenţa.

După cum se poate ghici, şi această hotărâre a Guvernului este ilegală. Ea încalcă din nou prevederea Legii nr. 41/1994, după cum râde în nas şi deciziei ICCJ.

Asta înseamnă că şi această hotărâre trebuie contestată în justiţie de oricine are de suferit de pe urma aplicării prevederilor sale abuzive.

Numai printr-o atitudine fermă, bazată pe cunoaşterea şi exercitarea promptă a drepturilor ce sunt garantate tuturor, vom reuşi, încetul cu încetul, să ne asigurăm un climat de normalitate. În care toţi să fie, deopotrivă, ţinuţi să respectăm legea, indiferent în ce poziţie ne-am afla, vremelnic, faţă de ea.

Aşteptând ca alţii să facă, mereu, în locul nostru, ne poate aduce în situaţia ca rezolvarea să vină prea târziu pentru unii.Şi chiar că e păcat.

 

NOTA REDACTIEI: Pentru referinţele la hotărârile judecătoreşti şi la actele normative evocate în articol, se poate accesa http://www.monitoruloficial.ro

Pentru alte informaţii legate de subiectul tratat, vă puteţi adresa redacţiei la adresa: redactie@actualitati-arad.ro

Share Button

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.