Cu ceva vreme în urmă, strada Crişan a fost un şantier în toată regula. Au fost nişte săpături, nişte ţevăraie plantate în şanţuri, vânzoleală multă, nervi şi praf cât încape.
Circulaţia a fost dată peste cap mai multe săptămâni, deşi s-ar fi putut găsi cel puţin două soluţii pentru a nu călca pe nervii oamenilor. Iar dacă s-ar fi lucrat ca pentru o lucrare ce reclama urgenţă, este limpede că ea ar fi putut fi gata în jumătate de timp. Apoi, mare bucurie-mare, şantierul s-a finalizat, şanţul a fost acoperit inclusiv cu un strat proaspăt de bitum – lucru mai rar pe meleagurile arădene – şi lumea a zis că, uite, se poate şi aşa.
Numai că, iată, scurtă ne-a fost bucuria.
De câteva zile, în apropiere de intersecţia străzii Crişan cu bulevardul, în dreptul laboratoarelor dentare, un nou şantier. De fapt, un ditamai gropoiul, înconjurat de nişte gărduleţe, cât să dea peste cap, din nou, circulaţia pe una din cele mai aglomerate străzi din muncipiu.
Nu ştim din ce cauză a fost nevoie să se spargă din nou, dar e clar că nu este vorba de o avarie. Lucrul acesta s-ar fi văzut, chiar dacă nu suntem toţi specialişti în decapări de străzi, ca firmele pe care Primăria le angajează pentru te miri ce lucrări prevăzute în te miri ce planuri mai mult sau mai puţin fundamentate.
Ştim doar că, în primul rând, pentru o perioadă ce n-a fost precizată nicăieri – să zicem, pe o oarece tăbliţă care să marcheze natura lucrării, durata şi executantul, că aşa zice legea! – circulaţia în punctul de întâlnire al bulevardului cu sus amintita stradă va fi, din nou, dată peste cap. Mai ştim apoi că lucrarea, cum spuneam, nu pare să fi devenit necesară în mod intempestiv. Este ceva ce face parte dintr-un „plan” cu care edilii ne tot aruncă praf în ochi. Asta în vreme ce lucrări dureros de necesare nu par să intre, în nici un fel, în vizorul riguroşilor „planificatori” locali.
Şi mai ştim că, aşa cum e, şi lucrarea asta costă nişte bani. Sunt sigur că, date fiind antecedentele, nu puţini…
Iar acum întrebările: dacă ea face parte dintr-un anume plan – care o fi, nu ştim – de ce nu a fost sincronizată cu lucrarea ce tocmai s-a terminat? Dacă tot a fost atunci un şantier, de ce nu s-a putut realiza şi ceea ce s-a început acum? De ce s-a asfaltat atunci întreaga porţiune, ca şi cum toate lucrările se vor fi terminat iar acum, asfaltul proaspăt să fie spart din nou? Nu se ştia, atunci, că urmează alte lucrări care vor face necesare alte săpături, alte decapări? Atunci cum stăm cu „planul” mult lăudat de edili şi mai ales de şefii lor?!
Aşa fiind, rămîne doar că, ori s-a ştiut şi nimănui nu i-a păsat – oricum nu plătesc din buzunarele lor -, ori nu s-a ştiut şi atunci se pune întrebarea de ce nu s-a ştiut? Pentru că, de ani de zile, ni se spune că edilii îşi fac treaba bine. Aşa ni s-a spus şi în vară, la alegerile locale. Aşa mă aştept să ni se spună şi când o să-nceapă campania pentru parlamentare. Care treabă o fi făcută bine că uite, asta despre care tocmai vorbim, nu este făcută bine de loc?!
Ca să nu vorbim că, făcută-nefăcută, ea costă! A costat când s-a turnat asfaltul prima oară, costă acum că l-au spart şi va costa când îl vor turna din nou. Şi-i vorba numai de asfalt, că de rest nici nu mai vorbim: săpat, scos pământ, transportat, apoi, acoperit groapă cu pământ, adus şi acela de undeva şi câte şi mai câte, manoperă grea, supercalificată, să umfle devizul cât mai mult. Pe banii cui toate astea? Cât despre umilirea zilnică a prostimii plătitoare de taxe şi impozite nu cred că mai e cazul să vorbim. Pe cine să intereseze oare?
Silviu Raţiu
