Ziarul electronic al arădenilor

Personaje controversate (I)

Despre H.R.Patapievici, numit de unii și „micul Fuhrer” al culturii românești peste hotare, se pot spune tot felul de lucruri, mai mult sau mai puțin documentate sau probate.

În rândurile care urmează mă voi mărgini doar la ceea ce a fost deja făcut public, cu probe aduse de oameni implicați în domeniile domniei sale de activitate post-decembristă.

Bursier în Germania între 1993 și 1995, mustind a merite moștenite de la tatăl său Dionis, HRP se întoarce în România încărcat de laurii Cezarului, devenind nici mai mult nici mai puțin director al Centrului de Studii Germane al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.

Despre adevăratele activități ale distinsului domn prin Franța și Germania, devoalată în mare parte de revolta Hertei Muller îndreptată spre trădătorul „mic caporal” în misiunile sale de infiltrare și supraveghere a rămășițelor legionare pribegite prin țările cu pricina nu are rost să mai vorbim, ele fiind deja făcute publice de ziariști ca  O.Zară și Cătălin Antohe.

Acest personaj, o creație diabolică a lui Virgil Măgureanu, care plătea datorii mai vechi, ajunge la un moment să urce la rang ministerial în cadrul Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, loc perfect potrivit pentru a trage toate sforile în vedera falsificării trecutului de Gestapovist și NKD-vist al tatălui său, care a avut o activitate dublă, lucrând mână în mână cu Șora și Walter Roman (poate voi reveni cu detalii).

Cert este că, încercând să își falsifice propriul trecut familial, HRP își dă cu stângul în dreptul în repetate rânduri, prezentându-și tatăl ca pe o victimă ba a fasciștilor, ba a comuniștilor, când, în realitate, Dionis Patapievici, activ în serviciul Gestapo în Austria, în momentul când Hitler pierdea războiul, s-a temut atât de tare de ruși, încât s-a refugiat… în Rusia.

Ulterior, a fost infiltrat în conducerea Băncii Naționale a României, continuând să facă pentru URSS ceea ce a făcut pentru Reich. (Aurel Rogojan și generalul Marcu au declarat aceste lucruri chiar pe căi oficiale).  Monica Lovinescu dezvăluie, poate fără intenție, minciunile naive pe care HRP i le prezenta despre tatăl său, considerându-se poate el însuși un „persecutat”.

La CNSAS, dovedindu-se insuficient de abil, este prins cu ocaua mică tocmai pe când se zbătea din răsputeri să scotocească printre documente de care erau interesate mai multe servicii secrete dornice să-și protejeze agenții, HRP este aspru pedepsit, fiind numit director la Institutul Cultural Român.

Susținător declarat al Președintelui Băsescu, încercând să demonstreze verticalitatea acestuia, HRP povestește într-un interviu publicat în Spania despre existența unei casete cu tentă sexuală, avându-l ca protagonist pe Mircea Geoană care… ar „primi sex oral”, pe care Băsescu ar fi refuzat să o folosească în campania electorală. Ulterior, Băsescu a afirmat că nici el și nici echipa sa electorală nu au avut măcar habar despre o asemenea casetă, iar HRP a explicat și el că, practic, nici el nu a văzut respectiva „probă”. De-a lungul timpului, HRP a făcut diferite afirmații pe care apoi a încercat să le nege sau să le atenueze, fără prea mare succes.

Iată mai jos doar câteva „citate celebre” ale celui care cu onor a prezidat până în anul 2012 cel mai înalt for cultural de la noi din țară:

„23 de milioane de omuleţi patibulari” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53).

„Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare” (din „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 34).

„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (din „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)

„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)

„În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o.

Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit.

Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit” (din „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 63).

„Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos” (din „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 49).

„Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC” (Din „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 56)

„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării” (din „Politice).

„România are o cultură de tip second hand” – emisiune la TVR Cultural în data de 27.02.2007

„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană” (interviu cu H. R. Patapievici apărut în Revista „Rost” nr. 24/2005).

Evident, ar mai fi enorm de multe de spus! Voi continua cu altă ocazie, oferind celor interesați adevăruri ascunse despre anumiți „corifei” ai culturii române.

Eugen BLAJ

comentarii

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.