O anecdotă. Râde cine poate. Un accident aviatic, printre victime, un cardinal şi-un avocat. La poarta Raiului, după ce li se verifică indentitatea, sunt preluaţi de cei de la spaţiul locativ.
Cardinalul primeşte repartiţie într-o clădire înţesată de chilii. Nimic de zis, chilii spaţioase, confort sporit, baie cu vană şi jacuzzi, televizor, internet, vedere la mare, ascensor, tot dichisul.
Avocatul – în cadrul unei scurte ceremonii primeşte cheile unei vile la malul mării, dormitoare şi băi fără număr, piscină, debarcader pentru un iaht de lux, terenuri de tenis şi golf.
A doua oprire, garderoba.
Un set de rase, ce-i drept din stofă de lână subţire, sandale din piele fină, pardesiu de gabardin din confecţii. Toate mărci serioase. Un asin dotat cu samare reflectorizante la scara blocului de chilii. Avocatul – o duzină de costume Armani, o altă duzină de cămăşi din mătase, cravate asortate, butoni din aur, pantofi ultimul răcnet. În garaj, o duzină de maşini de colecţie, cu plinul făcut.
Din ce în ce mai uimit, avocatul este poftit la masa de seară. La un capăt el, la celălalt, cardinalul. Lângă el, o suită întreagă de ospătari, somelieri, doi chefi de şcoală franceză, tot tacâmul. Cardinalul, asistat de un călugăr şi atât.
Pe colţul de masă al cardinalului, o cină frugală, cu pască, verdeţuri, brânzeturi nefermentate, pâine de secară, un pahar de vin. Dincolo, ospăţ pantagruelic: fazani, iepuri, caprioară, somon, creveţi, munţi de grătare, brânzeturi fine franţuzeşti, șampanie, tamburine şi cadâne, dansând din buric.
„Nu se poate, aici trebuie să fie o greşeală. Ceva nu e în regulă. Cum adică, omul ală a fost o viaţă întreagă un slujitor al bisericii, s-a rugat pentru noi, a fost un sfânt, cum auzeam… Pe când eu, un avocat…”.
„Păi tocmai asta e, dragul meu – îi sopteşte un domn îmbrăcat la patru ace, cu aură luminoasă deasupra capului – nu-i nici o greşeală. Ca el avem pe aici mulţimi fără număr. Pe când, ca dumneata, până azi, niciunul…”.
Ce-i frumos la povestea asta e că poţi înlocui personajele, le poţi permuta. Poţi zice că–n locul avocatului (ce personaje oamenii aştia!?) să fi fost un politician, să zicem. Un poliţist, un ginecolog, o soacră mai ştiu eu cine. Vă las mână liberă!
Lasă-mă, însă, să-ţi pun o întrebare simplă: când o să ajungi acolo sus – de-o fi să ajungi cu-adevărat -, de care partea a mesei vei sta?
Think about!
George Sigera,
pour les connaiseures
