Corupţie există peste tot. Şi asta pentru un motiv cât se poate de simplu, vechi de când cu mărul Evei: omul de după Cădere, e corupt! Coruptibil, dar şi corupător. Doamne ce alcătuire!?
Silviu Rațiu
Dacă cineva şi-a închipuit că lucrul acesta ar fi doar un specific mioritic, ar fi bine să-şi revizuiască urgent opiniile. Ca un mic ajutor, până şi topul categoriei are în vedere „cele mai…” şi „cele mai puţin…” corupte ţări din lume. Nici vorbă de categoria „ţara fără corupţie”. Aşa ceva nimeni nu are pretenţia că ar putea exista.
În topul acesta, Norvegia, parcă, e cea mai puţin coruptă. Cât despre cea mai coruptă, numele îmi scapă, dar ştiu că România nu e departe de podium.
Să nu uit însă că vă promiteam o definiţie „practică” a corupţiei. Pentru că, deh, de teorie e plin podul.
Din punctul meu de vedere, lucrurile stau cam aşa: dacă ar fi să comparăm corupţia cu un zgârie-nori cu 100 de etaje, am vedea că, în ţările civilizate – şi aici nu ne mai uităm, neapărat, numai spre vest ! – corupţia se face simţită cam de pe la etajul 97. În unele din aceste ţări, chiar de la etajul 99! Undeva foarte sus, dincolo de nori, de cele mai multe ori.
Asta înseamnă, în sens practic, că cei care trăiesc mai jos de aceste „etaje” se pot bucura, bine merci, de viaţă liniştită şi chiar îndestulată, până la adânci bătrâneţi, fără să simtă pe proprie piele efectele directe ale corupţiei. Corupţia este pentru ei un soi de noţiune abstractă despre care citesc prin ziare sau în cărţi de criminologie aplicată. Ei nu trebuie să dea şpagă la medic, nu intră pe uşa din dos pentru un pachet de carne, nu semnează de primire pentru 100 de lei ca să primească efectiv vreo 40 şi aşa mai departe. Nu-şi dau brânci la piaţă ca să primească, pe sub tejghea, un calup de brânză făcută „numai” din lapte, nu sunt obligaţi să-i facă ochi dulci femeii de la chioşcul de ziare pentru un amărât de ziar, după cum nu trebuie să facă liste de aşteptare la tot felul de ghişeee unde, culmea, urmează să-şi plătească dările către Măria Sa, Statul, ş.a.m.d.
Sunt sigur că, de-ar fi să stăm mai multe la vorbe, aţi mai putea adăuga şi dumneavoastră exemple câte-or mai fi.
Pentru că, în ce ne priveşte, ei bine, în România corupţia te scoate din pat cu bocanci în spinare, dis de dimineaţă, chiar dacă se nimereşte ca, în „blocul” acela cu 100 de etaje, să stai… la subsol.
