De numele Ersiliei Sturza, soţia preotului Mihai Sturza din Şepreuş, se leagă începuturile activismului feminin românesc în judeţul Arad.
Ersiliei Sturza i se datorează colecta făcută pentru ostaşii de la Plevna din timpul Războiului de Independenţă din anul 1877, în care intrase România.
După modelul apelului lansat de femeile din Sibiu, această preoteasă de ţară din Şepreuş a publicat în presa arădeană un apel intitulat „Adresă filantropică către femeile române”, în care arată că „lupta o ţin românii şi noi suntem române”, îndeamnând aşadar „pe fiecare română adevărată să facă sacrificii şi să ofere după putinţă pentru ajutorarea bravilor ostaşi din România”.
Organizate într-un comitet, activitatea femeilor din zonă, de într-ajutorare a răniţilor români de peste Carpaţi, apare consemnată în revista „Gura satului”.
Printre cele care au răspuns apelului, făcând donaţii individuale, s-au numărat Zoe Mihălţan, Ileana Roşu şi Iudita, soţia vicenotarului comitatens Gheorghe Secula.
Ca recunoaştere a acestei activităţi de colectare de materiale pentru ostaşi, preoteasa Elena Ţăranu din Lipova şi Ana Moga, născută Bologa, din Arad au fost decorate în 1879 de Crucea Roşie din România cu „Crucea Doamna Elisabeta”. Pentru gestul ei, în semn de recunoştinţă, la aniversarea a 120 de ani de la războiul de independenţă, a fost bătută o medalie cu chipul Ersiliei Sturza.
În spatele acestui patriotism românesc al Ersiliei, inoculat în casa părintelui ei, preotul Magdu din Şoimoş, se ascundea însă şi o mamă care, rămasă în 1891 văduvă, s-a luptat, din puţina-i avere să-i ridice şi să le dea o educaţie românească.
Fiul ei cel mare, Marius Sturza, îşi amintea, peste ani: „Iubirea de neam şi jertfa pentru neam era temelia pe care se baza toată educaţia noastră de acasă (…) mama ne alinta, liniştea, şi încuraja, când nu mai putea cu cântece şi poveşti din popor”.
sursa: Monografia comunei Şepreuş, Rodica Colta, Doru Sinaci, Editura Mirador 2010
