Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Casa din pământ bătut de la Covăsînţ

monografiiMateria primă pentru casele din pământ bătut din Covăsînţ a fost lutul (pământul galben) extras, acolo unde nu se putea folosi pământul de la locul de construcţie, din gropi special săpate la marginea satului, numite gropoaie.

Săpatul şi transportul pământului se făcea cu căruţa, de către cel care urma să-şi ridice casa, uneori ajutat de rude sau vecini.

Exploatarea lutului era considerată prielnică în lunile martie-aprilie, când, după topirea zăpezilor, acesta era afânat şi uşor de săpat. Pământul era descărcat în gospodărie, în jurul viitoarelor ziduri, la îndemâna lucrătorilor.

Pentru a fi compact, fără goluri, se mărunţea cu sapa, se alegeau impurităţile şi se stropea cu apă.

Pentru fundaţia caselor cu ziduri din pământ se săpa un şanţ cu lărgimea de aproximativ 60 cm, adânc de 50-60 cm sau chiar mai mult, până se ajungea la solul viu (pământ zdravăn). Fundaţia se executa tot din pământ, bătut cu maiul până

la nivelul solului. Pământul se căra până la locul fundaţiei în coşuri de nuiele (coşeri). Când fundaţia era gata, se fixau cofraje din scânduri groase (pălănci), cu ajutorul unor piloni lungi şi subţiri, îngropaţi doi câte doi. Perechile de piloni erau legate sus cu frânghii groase, iar distanţele dintre perechile de piloni se fixau la 1-1, 5 m. În dreptul pilonilor, în interiorul cofrajelor se băteau bucăţi de lemn (popici), pentru a le menţine la distanţe egale şi a feri astfel viitorul zid de ondulaţii.

În baterea zidurilor se respecta o anumită ordine, în primul rând se bătea faţada lungă de la spatele clădirii, deodată cu faţadele scurte, apoi zidurile mediane şi în final faţada lungă dinspre curte. Toate zidurile aveau grosimea de 60 cm, cu excepţia celui dinspre curte, ce era de numai 50 cm, în el urmând a se realiza deschiderile. La capetele construcţiei se puneau capre de lemn.

Pământul se bătea dinspre capete spre mijloc, de 2-4 bătători. La fiecare nivel al cofrajului se băteau trei straturi de pământ; la cel din mijloc, pentru a se mări rezistenţa zidului se puneau nuiele. După terminarea primului nivel, pilonii se dezlegau din frânghii şi cofrajul se ridica mai sus, apoi pilonii se legau din nou şi se bătea un alt nivel, continuând până sus. În partea de sus distanţa dintre cofraje se micşora la 45-50 cm.

Pereţii caselor din pământ bătut atingeau o înălţime de 1,9-2,5 m, în funcţie de lungimea şi lăţimea construcţiei. Acolo unde se fixau locurile pentru ferestre şi uşi se puneau în zid palănci de lemn, de 8-15 cm grosime, iar sub acestea se lăsau mici orificii. După ce zidurile pe întreg perimetrul clădirii erau gata, se tăiau cu toporul contururile exacte ale ferestrelor şi uşilor, în care se montau apoi tocurile.

Sus, deasupra zidurilor, se punea o cunună de grinzi de lemn, la nivel, numită costoabă, iar peste ea, se aşeza o grindă principală, cioplită dintr-un singur copac, care străbătea întreaga construcţie şi care, în zonă, se numeşte şi azi meştergrindă.

Peste costoabă şi meştergrindă se fixau, la distanţe de 1m – 1,5 m, grinzile trasversale, pe care apoi se bătea scândurile, ce urmau să formeze podul casei. Tot pe acestea se fixau şi căpriorii.

Acoperişul a fost construit în două ape (în lungul construcţiei şi înfundat la capete). Frontoanele erau fie împletite din nuiele fie din scândură. Materia primă folosită la acoperit casele a fost trestia sau paiele. Acoperişuri cu paie erau lucrate în tehnica paielor legate. Când paiele şi trestia au început să fie înlocuite cu ţiglă solzi, vizibilă şi astăzi la casele bătrâneşti, greutatea acestor ţigle a impus, la vremea când au fost montate, consolidarea construcţiei acoperişului şi reducerea înălţimii acestuia.

După ce se termina de construit podul, urma lipirea pereţilor casei, cu lut şi paie. Activitatea o desfăşurau femeile din casă, care învăţau unele de la altele.

Odată casa lipită, se văruia. Exteriorul era văruit cu alb iar pomnolul în culori mai închise (gri, bordo, negru). În interior camerele erau pictorite.

Sursa: Monografia comunei Covăsânț, Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Editura Mirador 2012

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.