Anton Wekerle s-a născut în 1909, la Sântana, ca singurul fiu al unei familii numeroase de ţărani înstăriţi.
A absolvit şcoala primară în localitatea natală, una din învăţătoare fiind verişoara sa, Katharina Ackermann, care i-a transmis dragostea pentru carte.
La sfaturile acesteia, Anton Wekerle s-a înscris, în 1926, la gimnaziul Brukenthal de la Sibiu, o instituţie de învăţământ cu tradiţii de şase secole. Mai apoi, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin, pregătindu-se pentru o carieră avocăţească.
Însă timpurile s-au dovedit nefaste, rezervându-i tânărului sântănean un drum sinuos, ce l-a dus mult mai departe decât ar fi crezut de locurile natale.
Imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia, din faţa Armatei Roşii.
Astfel, traversând Ungaria, Austria şi Munţii Bavariei, s-a stabilit la Freising, în vechea patrie a strămoşilor. Pe noile meleaguri, a obţinut licenţa în Ştiinţe Economice, specializarea agricultură.
La sfârşitul lui 1951, a luat hotărârea de a emigra în SUA, pe tărâmul pe care visele sale puteau prinde viaţă.
În „lumea nouă”, fostul sântănean a prestat diferite munci, răstimp în care şi-a agonisit resurse care să-i permită continuarea studiilor, de această dată în domeniul ştiinţelor politice.
O vreme, Anton Wekerle a funcţionat ca asistent în cadrul facultăţii pe care a absolvit-o, după care, în anul 1957, a reuşit să ocupe postul de consilier juridic în Congresul american. Mai apoi, şi-a continuat activitatea la Departamentul de Stat, unde, după 1990, a fost promovat ca şef al Secţiei pentru Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Dincolo de pregătirea profesională de excepţie şi de erudismul său, Anton Wekerle a impresionat şi prin capacitatea de poliglot, vorbind nu mai puţin de opt limbi străine.
Cu toate că a avut funcţii înalte, A. Wekerle a rămas un om simplu şi abordabil pentru oricine.
În anul 2008, la aproape un secol de viaţă, fostul sântănean continua să se bucure de prospeţime mentală, fiind încă solicitat în calitate de consilier pentru proiecte importante ale administraţiei americane.
„Studiile mele la cinci universităţi m-au costat multă sudoare, lacrimi şi bani. Totuşi, au fost cea mai bună investiţie a vieţii mele, căci nimeni nu m-a putut deposed de ele, aşa cum s-a întâmplat, dintr-o răsucire de condei, cu casa părintească şi pământul familiei”, mărturisea Anton Wekerle.
sursa: Sântana – povestea unei localităţi şi a mai multor neamuri – Dan Roman
CITITI SI: Monografii: Oskar Kaufmann din Sântana, un artist între arhitecţi
[…] Anton Wekerle din Sântana, diplomatul de la Casa Albă […]