La sfârșit de 2012, la început de 2013

Îi mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să mai trecem peste un an cu pace și sănătate, dar și cu încrederea că își va revărsa și de acum înainte harul și binecuvântarea sa peste noi.

Să facem un scurt popas în drumul vieții noastre cu prilejul Anului Nou și să încercăm o retrospectivă asupra anului pe care l-am încheiat, dar să ne facem, în același timp, și planuri pentru anul care urmează.

Viața fiecăruia dintre noi reprezintă ceva infim, ceva cu totul neînsemnat, dacă o raportăm la veșnicie sau chiar la o anumită perioadă istorică. Viața noastră se desfășoară în curgerea neîntreruptă a timpului, care poate fi asemănat cu un fluviu imens ce izvorăște din veșnicie și se revarsă tot în veșnicie.

Timpul este un dar a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, drept pentru care este bine să ne întrebăm cum să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit și nouă un timp al vieții, că suntem prinși și noi în iureșul năvalnic al timpului, cu succesiune neîntreruptă a anilor, anotimpurilor, zilelor și nopților.

La acest nou început de an trebuie să ne gândim și la rostul nostru aici, pe Pământ. Viața noastră ar putea fi asemănată cu o carte, cu pagini scrise și cu altele rămase albe.

Cele scrise reprezintă anii care au trecut și în care sunt trecute faptele pe care le-am săvârșit, împlinirile și neîmplinirile, iar paginile rămase albe sunt anii care vor veni și pe care doar Dumnezeu îi cunoaște, în care vom scrie necontenit alte fapte, vorbe și gânduri.

Depinde doar de noi cum va fi această carte a propriei noastre vieți, atunci când Dumnezeu ne va chema la sine. Așadar să încercăm ca în cartea vieții noastre să scriem doar fapte vrednice de pomenire.

Trăim vremuri grele. Parcă fiecare an devine tot mai greu, tot mai apăsător și mai plin de griji. Dar, în această lume a deznădejdii și a păcatelor de tot felul, o rază de speranță ne vine de Sus, de la Cel care S-a născut în Betleemul Iudeii și, care, prin învățătura Lui, a luminat veacurile.

El este cel care ne va lumina și pe noi, dacă vom ști să-i cerem, smerit, iertare pentru tot ce am greșit în anul și anii pe care i-am traversat, dacă vom ști să ne căim de viața noastră de până acum, dacă ii vom făgădui să împlinim voia Sa  cea sfântă, să-i arătăm mai multă dragoste și să-i urmăm poruncile în anul în care intrăm.

La acest nou început de an îmi permit să vă adresez un fragment dintr-o impresionantă rugăciune din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, pe care preoții slujitori o rostesc, în taină, după prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Mântuitorului:

,,Pomenește, Doamne, pe cei care aduc roadă și fac bine întru sfintele Tale biserici și își aduc aminte de cei săraci. Răsplătește-le lor cu bogatele și cereștile Tale daruri; Dăruiește-le lor cele cerești în locul celor pământești, cele veșnice în locul celor vremelnice… Pomenește, Doamne, poporul ce stă înainte și pe cei care pentru binecuvântate pricini nu sunt aici și-i miluiește pe dânșii și pe noi după mulțimea milei tale. Cămările lor le umple de tot binele; Căsniciile în Pace și în iubire le păzește; pe prunci îi crește, tinerețile le călăuzește, bătrânețile le întărește, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiți îi adună, pe cei rătăciți îi întoarce și-i împreună cu sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică.

Pe cei bântuiți de duhuri necurate îi slobozește; cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat și prin aer, călătorește; văduvelor le ajută, pe cei bolnavi îi tămăduiește. Adu-ți aminte, Doamne, și de cei ce sunt în judecăți, în închisori, în prigoniri, în amară robie și în orice fel de necaz, nevoi și strâmtorare. Adu-ți aminte și de toți cei ce au trebuință și de marea ta milostivire, de cei ce ne iubesc și de cei ce ne urăsc și de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânșii.

Adu-ți aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, și de tot poporul Tău și peste toți varsă mila ta cea bogată, împlinindu-le tuturor cererile cele spre mântuire”. Amin

Vă doresc un An Nou, plin de împliniri!

La mulți ani!

Bogdan Gheorghe Noghiu

comentarii