Ziarul electronic al arădenilor

Cuvinte cheie la români

Definiţiile sunt date pentru a ne uşura înţelegerea lucrurilor, lumii înconjurătoare, într-un sens mai larg. De pildă, definiţia românilor ca fiind un neam de oameni care s-au născut poeţi.

Silviu Rațiu

Aşa ne place să ne descoperim în oglinda pe care lumea ne-o pune în faţă. Şi mai că ne şi înduioşăm gândind că, ei bine, din cauza asta ne merge aşa cum simţim şi vedem în fiecare zi. Adică prost. Că doar, aşa e soarta poeţilor. Curios e că lumea ne pune oglinda asta în faţă fără prejudecăţi. Noi suntem cei ce ne încărcăm cu unele – altele, inventate tot de noi. Nici nu ştiu de ce. Cel mai probabil în încercarea de a ne scuza pentru slăbiciuni, păcate, neîmpliniri sau, uneori, gafe.

Pe cât suntem de „importanţi” în peisajul global – 19 milioane şi continuăm să scădem -, chiar că nu ar trebui să ne luăm atât de tare în serios. Dar noi o facem. Cu o abnegaţie demnă de cauze mult mai nobile. Şi asta, nu numai din pricină că ne-am fi născut poeţi.

Vorbeam de cuvinte cheie la români.

Uite, de pildă: „Mai rău să nu fie!”. Casa se dărâmă peste noi, portărelul stă să ne-o ia chiar aşa, o ruină, nu mai avem nici ce şi nici cu ce mânca, pruncii ne părăsesc, fug pe unde le văd ochii, nu ne mai rămâne nici speranţa că la bătrâneţe ne va da careva din ei un pahar cu apă – ehe, de unde pahar, de unde apă ?! – iar noi, cu privirea ridicată spre cer: „Mai rău să nu fie!”.

Sau, varianta indolentă: „Lasă, că o  fi cumva!”. Cum? Cum o să fie dacă noi lăsăm lucrurile să „fie” după cum vor alţii, iar noi ne facem că nu-i vedem şi nici nu-i auzim cum dau cu târnăcopul în pământul îngheţat, să ne sape groapa.

Altceva. Ştiaţi că nici un neam pe faţa pământului nu a catadicsit să rotunjească fraza chintesenţă: „Să moară şi capra vecinului”?!

Mai întâi că nici un neam nu lasă, aşa, pur şi simplu, să-i moară capra. Dacă o are, se cheamă ori că a moştenit-o, ori că a dat ceva bani pe ea şi, oricum ar fi, o preţuieşte. Se va lupta, va da din mâini şi din picioare ori, dacă nu merge, va încerca pe coarda diplomaţiei sau mai ştiu eu care, numai să nu-şi vadă capra murind. Cum adică, dacă i-a dat-o Dumnezeu, de ce s-o lase să moară?! Apoi, dacă nu şi nu, capra moare, de ce să moară şi a vecinului?! Ce treabă să ai cu ea? Şi care să fie câştigul?

Aha, ca să poţi relua căinarea şi să poţi spune, trăgând cu coada ochiului spre ograda celuilalt: „Las că o fi cumva. Că deh, n-a fost să nu fie…”.

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.