Carolina Ilica, poeta originară din satul arădean Vidra, şi-a lansat, miercuri, la Consiliul Judeţean Arad, volumul „Carolina Ilica-moment aniversar”. Evenimentul,dedicat împlinirii a 200 de ani de la înfiinţarea primei şcoli pedagogice din România, Preparandia din Arad, a cuprins şi o expoziţie de cărţi neconvenţionale, scrise pe lemn şi ştergare.
Carolina Ilica a absolvit Preparandia arădeană, la care a revenit ca profesor de pedagogie imediat după terminarea facultăţii. S-a remarcat apoi la Bucureşti ca profesor, ca ziarist, sau ca diplomat.
Consacrarea a obţinut-o, însă, prin poezie. Momentul aniversar şi lansarea de cartede miercuriau fost însoţite de o expoziţie care cuprinde poezii şi poeme scrise de Carolina Ilica pe materiale neconvenţionale: lemn și ştergare. „Cartea de lemn”, „Cartea de lână”, „Cartea de lacrimi” și „Cartea de piatră”, reprezintă, de fapt, harul poetic aşezat pe suportul tradiţional al moţilor din ţinutul Vidrei, a spus poeta arădeancă.
„Am venit la Arad, în judeţul meu natal, pentru o sărbătoare deosebită. Am împlinit o anumită vârstă, o vârstă rotundă, şi pentru a începe sărbătorirea celor 200 de ani de Preparandie arădeană a lui Dimitrie Ţichindeal. Cărţile de la Vidra, satul meu natal, sunt neconvenţionale, pentru că am folosit alt material decât tradiţionala hârtie. Toate sunt în memoria mamei mele, Victoria Valeria Mager”, a spus Carolina Ilica.
„Cartea de lemn”, cuprinde poeme creştine pictate pe diferite obiecte tradiţionale din lemn, cum ar fi o icoană, o covată, un fluier, o cruce, o spată a unui război de ţesut, un fus de tors lână.
„Cartea de lână” este brodată pe material textil chiar de autoare. „Am brodat această carte pentru că mă consider jumătate ţărancă şi jumătate doamnă. În «Cartea de lână» am folosit procedee poetice populare şi, pentru împodobire, şorţuri din costumul popular bănăţean. Pentru că judeţul nostru are şi o zonă bănăţeană. «Cartea de lacrimi» cuprinde poeme brodate pe ştergare, chiar din casa noastră din satul Vidra, un fel de elegii pentru mama mea”, a precizat poeta.
Aceasta a mai adăugat că prin toate aceste cărţi neconvenţionale, unele premiate în străinătate, doreşte să aducă un elogiu culturii populare. „Este o cultură cu care m-am trezit eu. Pentru că, întâi, am fost ţărancă şi apoi intelecturală. Şi acolo mi-am dat seama, în satul meu, ascultând muzică populară, că există şi un alt limbaj, neobişnuit decât cel vorbit, şi anume prin anumite cuvinte pe care dacă le pui într-o altă ordine poţi să dai cu totul alt înţeles. E vorba despre limbajul figurat despre care aveam să învăţ mult mai târziu. Este o îmbinare între arta tradiţională pe care o cinstesc foarte mult şi poezia mea care este, totuşi, o poezie modernă”, a mai adăugat Carolina Ilica.
Furată de un meşter din Vidra
Poeta Carolina Ilica a mărturisit că doreşte să înfiinţeze două muzee, unul în satul natal, Vidra, şi un altul al poeţilor în viaţă. Din păcate, primul muzeu, care putea să fie gata deja, nu s-a concretizat pentru că un meşter din Vidra i-a furat materialele de construcţie adunate. „Sunt un om care gândesc pe termene lungi. Visez să organizez două muzee. Pentru că am o colecţie de costume populare din toate zonele României, dar am şi din Balcani, din Asia, din Africa, din alte ţări europene, din America de Sud, din America de Nord. De unde m-am dus am adunat pentru această colecţie. M-am gândit că un muzeu ar trebui organizat chiar în satul meu, pentru a vedea şi sătenii mei cum este în lume, cum se brodează în alte părţi, ce costume sunt în alte părţi. Eu am încercat în urmă cu vreo 4-5 ani să demarez treaba aceasta. Am cumpărat o căsuţă monocelulară pe care am mai găsit-o în satul meu, am găsit un meşter şi i-am dat materiale pentru căuţă, pentru grajd, pentru şură, i-am cerut să facă un fânar. Din păcate, şi cu mare durere spun, m-am trezit că materialele numai sunt. Am înţeles că s-au vândut la cineva care făcea saivane de oi. M-a durut pentru că era o chestie sentimentală, nu numai materială. Dar, asta nu înseamnă că renunţ. Sper ca munca mea să nu fie în zadar. Un alt muzeu va fi un muzeu viu, un muzeu al poeţilor vii, pentru că, cei plecaţi în etermintate au muzeele lor”, a mărturisit Carolina Ilica.
Cine este Carolina Ilica
Crolina Ilica s-a născut în 19 martie 1951, în satul Vidra, comuna Vârfurile, judeţul Arad. Este licenţiată a Facultăţii de Filozofie din Bucureşti, promoţia 1975. A debutat editorial la 23 de ani, în urma câştigării premiului I, poezie, la Concursul de debut organizat de Editura „Eminescu” din Bucureşti.
Din 1975, este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este cunoscută ca profesor, ziarist, diplomat, iar după 1997, a activat ca director artistic şi preşedinte al juriului Festivalului Internaţional „Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş”, festival organizat de Academia Internaţională Orient – Occident, pe care a fondat-o împreună cu scriitorul Dumitru M. Ion.
A publicat 22 volume de poezie, un volum de eseuri despre mari poeţi ai lumii –„Divina Poesia”, un amplu studiu despre folclorul românesc, 75 volume de traduceri (de la texte ale Egiptului Antic până la poeţi contemporani laureaţi ai Premiului Nobel).
A obţinut 26 de premii naţionale şi internaţionale. Poezia sa a fost tradusă în 23 de limbi.
Carolina Ilica a adus în poezia românească formula „poemului dublu”, cele 13 Poeme (Duble) de Dragoste, purtând titlul generic „Poemul scurt al lungii mele vieţi” fiindu-i traduse în 27 de limbi.
(text&foto: actualitati-arad.ro)
