În Hotelul Sacher din Viena se îmbină tradiţia, luxul, stilul şi tipicul vienez cu confortul şi rafinamentul. Hotelul a fost deschis în anul 1876 de Eduard Sacher, fiul celui care a creeat Tortul Sacher – original, şi a devenit cel mai îndrăgit punct de întâlnire al personalităţilor din politică, artă, economie şi aristrocraţie, atingând rapid renumele internaţional.
Aşezarea sa se bucură de un amplasament deosebit, în spatele Operei, în inima capitalei la câteva minute de Domul Sfântul Ştefan, de Albertina şi de Hofburg, la colţul dintre Kärntnerstrasse şi Philharmonikerstrasse.
Din 1934, hotelul este condus în particular de familia Gürtler, care se străduieşte să ducă tradiţia mai departe, astfel încât, într-o simbioză de vechi şi nou, să ofere oaspeţilor o atmosferă unicat şi un confort deosebit.
Ca membru al branşei hoteliere “The Leading Hotels of the World”, care asigură un control calitativ corespunzător nivelului de 5 stele, hotelul aparţine celor mai bune adrese din Austria. În hotel se găsesc restaurantul Anna Sacher, Rote Bar (Barul Roşu), care este de fapt un restaurant, Blaue Bar (Barul albastru), o cofetărie, o cafenea (Cafeneaua Sacher) şi Colţul Sacher.
Din anul 2006, an în care a fost renovat, hotelul Sacher îndeplineşte criteriile unui Leading Spa.
Conform tradiţiei, toate etajele din hotel poartă nume de opere sau de compozitori (de ex. Traviata, Carmen, Idomeneo, Flautul Fermecat, Madame Butterfly, Nabucco, Rigoletto, Leonard Bernstein etc.)
Hotelul personalităţilor
Numeroase personalităţi au trecut pragul hotelului din Philharmonikerstrasse, iar Anna Sacher (nora lui Franz Sacher) a avut în budoarul ei o galerie cu fotografiile oaspeţilor casei. Capete încoronate, conducători de stat, diplomaţi şi politicieni au fost cazaţi la Sacher: Edward al VIII-lea, Wallis Simpson, Elisabeth a II-a, Prinţul Philip, Fürst Rainier, Gracia Patricia, John F. Kennedy, Kofi Annan şi mulţi alţii. Apropierea de Operă a numărat şi mulţi artişti printre musafiri: Herbert von Karajan, Leonard Bernstein, Leo Slezak, Plácido Domingo, José Carreras şi Rudolf Nurejew. Cunoscutul critic muzical Marcel Prawy a locuit, până la moartea sa în anul 2003, ca şi oaspete permanent la Sacher.
Scriitorului Graham Greene i-a venit aici ideea scenariului filmului “Der dritte Mann” (Al treilea bărbat), cu Orson Welles, când un ofiţer britanic i-a povestit de reţeaua de tunele subterane a Vienei, după care, la bar, Green şi-a notat imediat ideile.
Romy Schneider datorează rolul său în filmele Sissi asemănării ei cu bustul împărătesei care se găseşte în hotel şi care l-a făcut pe regizorul Ernst Marischka, observând această asemănare să o aleagă pentru a juca în film. În timpul filmărilor, Romy Schneider împreună cu mama ei Magda Schneider au locuit în Hotel.
O conferinţă de presă mai puţin obişnuită a avut loc în hoteleul Sacher în aprilie 1969, când John Lennon şi Yoko Ono au prezentat în camera lor de hotel legendara acţiune „Bagism“. Acoperiți cu un sac, cei doi au dat intreviu numeroşilor jurnalişti, expunându-şi ideile despre pace în lume. Bagismul este o satiră la gândirea stereotipică şi a prejudecăţilor şi urmăreşte să atragă atenţia asupra faptului că îmbrăcămintea, părul lung, vârsta, pot să deranjeze comunicarea între oameni. Acţiunea de a vorbi acoperit complet de un sac trebuia să ducă la ideea unei pure comunicari. În loc să fie atent la exteriorul interlocutorului, cel care asculta se putea concentra la conţinutul mesajului.
Tortul Sacher, deliciu exportat în lumea întreagă
Aici se face Sachertorte (tortul Sacher) original, care se exportă în lumea întreagă. Povestea tortului original Sacher a început în 1832, când Wenzel Clemens Fürst Metternich (în anul 1809 ministru de externe, din 1813 unul dintre oamenii de stat de frunte din Europa, care a jucat un rol important în reorganizarea teritorială europeană şi a combătut mişcările naţionale şi liberale) a dat comandă să se creeze pentru oaspeţii săi un desert care să aibe un gust deosebit şi asta cât de repede, adică până în seara zilei respective.
Bucătarul şef fiind foarte ocupat a lăsat această sarcină în seama unui băiat de 16 ani, care se afla în anul al doilea al uceniciei sale ca bucătar, un băiat dezgheţat pe nume Franz Sacher. Specialitatea prezentată stăpânului a fost deosebită, un tort pufos cu marmeladă de caise, învelit în glazură de ciocolată. Franz a observat desigur că a avut o scânteie de geniu când a gândit compoziţia tortului, aşa că după terminarea uceniciei a avut curajul să ofere tortul în stil mare. Pentru că toţi erau interesaţi să comande “tortul lui Sacher”, acesta a câştigat prestigiu şi fiind foarte căutat a devenit curând cel mai renumit tort din toată lumea.
Sachertorte (tortul Sacher) este imitat de multe cofetării şi există o mulţime de variaţiuni, căci reţeta originală a fost păstrată în seiful hotelului ca o comoară de preţ ce trebuie păzită strict.
Generaţii întregi de cofetari s-au întrebat timp de 175 de ani cât zahăr, câte gălbenuşuri, câtă marmeladă sunt necesare pentru ca tortul să îşi păstreze gustul inconfundabil. Decenii întregi au avut loc procese pentru ca numai tortul hotelului Sacher poate să poarte numele de “tort original”. Chiar şi cititorii “cărţii de bucate Sacher” (Sacher Kochbuch) au trebuit să se mulţumească cu o variantă ceva mai simplă, cititorii fiind totuşi consolaţi că “dacă vor face totul corect, gustul se va apropia foarte tare de original”.
Vă puteţi închipui ce spaimă au tras cei care o păzesc când, în 2007, reţeta a fost publicată în ziarul “Kurier” sub numele “Recept Sachertorte”, scrisă de mâna Carlei Sacher, care a fost căsătorită cu nepotul lui Franz Sacher, cel căruia i-a aparţinut reţeta şi care a primit-o de la bucătăreasa casei Sacher. Carla Sacher a scris reţeta pentru nepoata ei, Irene Sacher, în anul 1980, la vârsta de 91 de ani.
În 1998, Hotelul Sacher a produs un tort Sacher – original cu un diametru de 2,50 metri cu care a intrat în Cartea Recordurilor.
Reţeta Carlei Sacher
Ingrediente pentru două torturi mari:
28 dkg unt sau rama se amestecă bine cu 8 dkg zahăr, 12 galbenuşuri (dacă ouăle sunt mici, mai multe), 28 dkg ciocolată moale, dar nu prea caldă că îşi pierde aroma), 12 albuşuri bătute spumă cu puţina sare cu 20 dkg zahăr, 22 dkg făină cernută şi 6 dkg cacao, se amestecă împreună. Se coace 45 minute la 160 – 170°C. Se lasă să se răcească, se taie în două la mijloc, se unge cu marmeladă de caise şi se aşează una peste alta. Partea de sus şi de jur-împrejur se unge cu marmeladă de caise foarte fierbinte.
Glazura de ciocolată:
75 dkg de ciocolată se mărunţeşte, 3 dkg cacao, 25 dkg zahăr tos (cristal), 1/8 litri apă, se fierbe până se pot întinde “panglici”. Tortul se îmbracă cu acestă glzură când ea este apoape rece (călduţă).
Sachertorte, după cartea de bucate Sacher
ngrediente:
140 g unt la temperatura camerei, 110 g zahăr praf, miezul de la jumătate de baton de vanilie, 6 gălbenuşuri, 6 albuşuri, 130 g ciocolată de menaj, 110 g zahăr cristal (tos), 140 g făină, cam 200 g marmeladă de caise, unt şi făină pentru uns forma, frişcă pentru ornat.
Glazura:
200 g zahăr cristalin, 125 ml apă, 150 g ciocolată
Mod de preparare:
Untul moale se amestecă cu zahărul praf şi miezul batonului de vanilie. Pe rând, se adaugă gălbenuşurile până se obţine o masă omogenă şi groasă. Între timp se topeşte ciocolata pe baie de aburi şi se adaugă la compoziţie. Albuşurile se bat spumă cu zahărul până se întăresc şi prind strălucire, se amestecă cu compoziţia de mai sus şi se adaugă cu grijă făina cernută. În forma rotundă se aşează pe fund hârtie de copt, marginile se ung cu unt şi se tapetează cu făină, după care se întinde amestecul, se netezeşte şi se coace în cuptorul preîncălzit la 170°C în jur de o oră. În primele 10 -15 minute se lasă uşa de la cuptor puţin întredeschisă. Blatul este gata când la apăsarea cu degetul se simte o uşoară rezistenţă, după care se răstoarnă şi se lasă să se răcească. Dupa 20 de minute, se scoate hârtia, se întoarce şi se lasă mai departe în formă să se răceasacă complet pentru a obţine o suprafaţă netedă. Abia după aceea se scoate din formă şi se taie în două pe orizontală.
Marmelada încălzită uşor şi omogenizată bine se întinde pe ambele părţi ale blatului după care se lipesc împreună. Se ung şi părţile exterioare cu marmeladă şi se lasă să prindă o crustă (să se usuce) puţin. Pentru glazură, se fierbe zahărul cu apa 5-6 minute şi se lasă la răcit. Ciocolata se topeşte pe baie de aburi şi apoi se amestecă, pe rând cu zahărul topit până devine o glazură de consistenţă mijlocie. Când ajunge la o temperatură potrivită se toarnă repede peste tort dacă se poate într-o singură mişcare şi se netezeşte. Se aşteaptă până se întăreşte şi se serveşte cu friscă bătută.
(Rodica Roşca)
