În urmă cu câteva luni, într-un oraș din SUA, un afro-american a fost ucis de un polițist. Aflat în exercițiul funcțiunii. Numai ce imobilizase un infractor.
Începând de a doua zi, America s-a trezit într-o stare de agitație vecină cu isteria. În primele rânduri, marea presă „liberală”, social-media în frunte cu Facebook, Instagram și o șleahtă de politicieni de vârf din Partidul Democrat.
De parcă nu ar fi fost de ajuns pandemia, timp de câteva săptămâni echilibrul social a balansat pe muchie de cuțit, iar pe alocuri s-a instalat chiar anarhia. Sub ochii ori chiar la instigarea unor vârfuri ale administrației.
Rarele și anemicele tentative de restaurare a ordinii s-au izbit de scandalul provocat de presa mainstream și de trupele de propagandiști înrolați sub drapelul doamnei Nancy Pelossi – președintele Camerei Reprezentanților.
Mai aproape de noi, în 6 ianuarie 2021, în timpul asediului din dealul Capitoliului din Washibgton DC, un polițist a împușcat-o mortal pe Ashli Babbitt, una dintre sutele de persoane care au vrut să pătrundă în clădire.
Cum a ajuns s-o împuște și de ce? Femeia aceea tânără sărise cumva asupra lui? Avea asupra ei o armă? O agita cumva periculos, dând de înțeles că ar fi pregătită s-o și folosească?
Nimic din toate astea. Nimic.
Putem fi de acord că, alături de ceilalți „revoluționari”, Ashli Babbitt a comis o încălcare a legii. Doar că, prin ea însăși, nu poate fi definită drept amenințare iminentă la viața polițistului. Așa cum s-a și dovedit ulterior.
Dar toate astea n-au contat. Polițistul a tras și, după cum s-a putut vedea, a tras bine. Atât de bine încât a ucis-o pe Ashli.
Problema mea nici nu e să-l judec, neapărat, pe polițist. Îi este de ajuns lui să se știe pe conștiință cu viața unei femei tinere, veteran al Forțelor Aeriene SUA, cu misiuni în Afganistan, Irak, Kuweit și Qatar – de unde a reușit să se întoarcă vie și nevătămată – care, pe deasupra, mai era și foarte mândră de țara ei.
Apoi, există (încă) și în America, organe și instituții care ar trebui să cerceteze și, după caz, să judece vinovatul/vinovații de moartea lui Ashli, deși tare mă tem că nu se vor grăbi s-o facă.
De ce?
Pentru că, vezi bine, a fost vorba, nu-i așa, de o femeie. Cât o fi fost ea de veterană a Armatei SUA, tot femeie se cheamă că a fost. Și, mai rău, a fost o femeie… alba.
Iar în Statele Unite ale Americii, în anul 2021, viața unei femei albe nu contează.
Nici pentru organizațiile feministe – altminteri gălăgioase nevoie mare – nici pentru presă – să fiu iertat, dar nu am găsit nici o reacție, nici pe CNN, nici pe Fox News, nici în marile ziare „de opinie” – nici în social-media. Unde or fi vigilenții de la Facebook ori de la Instagram sau Twitter? Nicăieri. De vreun protest al vajnicilor apărători ai democrației, pitulați prin Capitoliu, a se uita. Cine să îngenuncheze patetic în străfulgerarea sutelor de blitzuri avide de senzații ieftine și să clameze „abuzurile poliției”?
Nimeni nu a găsit de cuviință nici măcar să mimeze o geană de revoltă în fața abuzului evident al polițistului care a ucis o femeie neînarmată.
De ce?
Simplu.
Pentru că – se vede de la o poștă – America a naufragiat în smârcurile „corectitudinii politice” într-atât încât unicul cuvânt de ordine ce guvernează astăzi relația dintre autorități și populația țării este „BLM” (Black Lives Metter).
Mai mult, mai rău: dintr-un exces de zel greu de încadrat în limitele gândului echilibrat, America s-a trezit basculând în extrema cealaltă într-atât că elita, intelighenția „progresistă” americană au ajuns să pună între paranteze unul dintre principiile – cheie de boltă – ale Constituției Statelor Unite – egalitatea tuturor oamenilor în fața legii.
După cum se demonstrează prin ceea ce se petrece acolo, în anul de grație 2021, în Statele Unite ale Americii s-a ajuns ca „Only BLM”.
În traducere „liberă” – DOAR anumite vieți (mai) contează.
Iar astea nu par să fie viețile femeilor. Și nici ale albilor.
God Bless America!
Silviu Rațiu