Ziarul electronic al arădenilor

Un labirint

silviu-ratiu111-150x15021111111Lucrătură migălită, țesută din mii și mii de fire. Unele, cât să le poți desluși cu mare greutate. Altele, subțiri fuiorul lipicios lăsat în urmă de te miri ce păianjen cu nume exotic.

Ochiurile pe zi ce trece tot mai strânse. O rețea neânchipuit de complicată și de deasă. Abia de se mai strecoară câte-un fascicul de lumină, nu lasă nici aerul să pătrundă. Ca și cum efectul de seră nu ar fi de ajuns, din pricina ei, senzația de sufocare e tot mai grea.

Țesătura – ca o boltă de catedrală înegrită de vremi, crește mereu. I se adaugă – în ramificații hulpave – alte și alte mănunchiuri de fire. Și din interior, și de afară. Lucru fără noimă – căci nici unii, nici alții, nu par să știe că și ceilalți țes, fiecare revendicându-și dreptul printre mârâituri și scrâșnet înfundat din dinți.

Țes și „ai noștri”, cocoțați pe treptele dintre cele două „camere”, țese și Bruxellesul.

Într-o singură „odaie” dar la mare lărgământ. Să fie loc de scule, de ițe și fițe, să fie loc de urzeală și, mai ales, urzeli. Cum o ieși țesătura? Cine să știe?

Plasă să fie! Multă și deasă.

Prinși între ochiurile construite aiurea, dar aberant de strâmte, ne chinuim să supraviețuim.

Legi, ordonanțe (care de care mai „de urgență”), regulamente, directive, tratate, convenții. Dar și… recomandări, sugestii, avertismente. Sâsâit, dar și muscături de șerpi veninoși. Cât să ne adoarmă pentru o vreme ori – se cunosc destule exemple – chiar de tot.

Norme, normative, reguli, regulamente. Modificări – modificatoare – ale – modificărilor – modificate de alte modificări – adoptate cu modificări – și explicate prin norme metodologice – elaborate pe bază de normative – normate și în baza modificării – modificate… și tot așa până ce ne ia cu amețeală ori, dăm în bâlbâială.

Și, stai să vezi, că poate nu-s promulgate sau parafate și ratificate și totuși se-aplică, sau nu-s cusute și șnuruite – numai bune de pus în arhivă de un arhivar – arhivat, și el, cu grijă și cu un salar cât mai mare, să șteragă praful din când în când.

O alcătuire diabolică de fibre ca niște pârghii – parte dintr-un construcție sinistră care ne împinge, pas cu pas, în labirint.

Labirintul legii.

Și ce labirint?

La capăt, lumina – dacă o fi fost cândva – e stinsă de mult. Intrarea, zidită cu grijă.

Iar noi, undeva pe drum.

Silviu Rațiu

Iunie, 2014

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.