Mic tratat de ecologie
Ceea ce este cumplit de trist este următorul lucru cu care ne întâlnim în fiecare zi, pe toate meridianele globului: deși omul nu-și cunoaște decât o fărâmă din tot ceea ce îl înconjoară, el se grăbește, cu o furie irațională, să distrugă tot ce-l înconjoară.
În aer, în apă, pe uscat!
Maestru al vorbelor, omul a găsit mereu argumente. Unele mai sofisticate ca altele. Teorii, postulate, demonstrații însoțite de calcule complicate – tone de hârtie umplute cu semne, cele mai multe mincinoase – sortite să compună un mesaj cât mai ușor de „vândut”.
Cuvântul de ordine, cumplit de simplu: „Nu se poate altfel! Avem nevoie ca să putem supraviețui!”, ascunde, de fapt, o sentință pe care noi înșine ne-am scris-o. Unii, făcând, acționând fără scrupule, iar alții – cei mai mulți -, lăsându-i,