
Punct și de la capăt. Bucurați-vă domnilor de la „Jumbo“, ați reușit!
Zilele trecute am cumpărat de la magazinul Jumbo din Arad o jucărie pentru un băiețel pe care urma să-l vizitez în cursul săptămânii. O mașinuță cu telecomandă, la un preț foarte decent.
În seara când am ajuns la băiețel acasă, i-am înmânat cadoul, iar el, bucuros, s-a și grăbit să-l desfacă, să încerce să-l pună în mișcare.
Vezi să nu. În primă fază, mașinuța nici măcar n-a dat semn că ar vrea să prindă viață. După niscai „descântece”, a pornit, în sfîrșit. A și mers. Înainte, vreo doi metri. Dar vezi să nu cumva să cotească, deși ar fi trebuit. De mers înapoi, nici atât.
Apoi, n-a mai vrut nici înainte.
Iar „descântece”, ceva mângâieri și rugăminți fierbinți...
Seara ar fi continuat în ritmul acesta dacă nu și-ar fi adus aminte, băiețelul, că „Nenea, dar se poate înlocui. Mi-a spus