Ziarul electronic al arădenilor

Și nu e vorba doar despre gusturi…

Putem să fim de acord că „obrazul” Aradului este unul care trimite către o adunare de fețe zbârcite, de parcă am asista la un campionat al urâciunii. Rezultat a zeci de ani de delăsare boala e cronică.

Tencuiala de pe zidurile caselor din Centru cade de ani buni. Parcurile sunt locuri unde se adună gunoaie tot așa, de pe la Revoluție încoace.

Suferim de o acută lipsă de statui, monumente, mobilierul urban – atâta cât e și pe unde a fost risipit, fără nici o concepție – e sărăcăcios, fad și, în general, de nefolosit.

Parcurile de copii poartă semnul unei gândiri vetuste: nici funcționalitate, nici aspect estetic, nici culoare.

În acest context, nu pot decât să salut gestul unei doamne ziariste din presa locală care a dedicat un reportaj apariției unei „lucrări de artă”  în centrul orașului.

Este în afara oricărei discuții că locuitorii Aradului ar trebui să poată avea acces mult mai larg la artă. Dacă de alta nu, pentru că orașul acesta s-a distins, în trecut, printre centrele artistice cu greutate ale României, dar și ale Europei.

Numai că, de la recunoașterea acestui imperativ și până la ce se întâmplă în ultimii ani, sub semn că orașul este supus unui proces de „regenerare urbană”, distanța e stânjenitor de mare.

Să luăm doar câteva exemple.

Cu doi ani în urmă, a fost inaugurat un pretins „monument” al Marii Uniri, în fața cinematografului „Dacia”. Mă mărginesc să notez că gestul administrației locale – municipale și județene, deopotrivă – este ofensator atât la adresa celor pe care, cică, au dorit să-i omagieze, dar și la adresa locuitorilor de astăzi ai orașului. Nu mă refer la calitatea artisitică a lucrării. Ea este expresia unui gând frumos, izvorât în mintea și inima unor copii care au găsit această cale de a se exprima – o circumstanță atenuantă, fără îndoială și atât.

Să instalezi lucrarea într-un loc unde, peste an, cei veniți să așeze, eventual, o floare în amintirea eroilor Unirii, vor fi nevoiți să facă acrobații printre scaunele unei cafenele (?), mi se pare mult prea mult, dacă nu chiar jignitor.

Recent, în buricul târgului, a apărut un parc în care a fost înghesuit – după ce anume criterii estetice? – un grup de statui. Realizate prin anii ’70 ai secolului trecut în cadrul unei Tabere naționale anuale de sculptură pe care Aradul o găzduia cu generozitate. Acele lucrări au fost gândite și realizate pe și pentru Malul Mureșului, nu pentru altceva.

Spiritul acelor statui se adresează acelui loc și nu altcuiva. Să le înghesui, fără vreo noimă, în orice altă parte e ca și cum le-ai dezrădăcina.

Iar acum, surpriza pe care ne-a pricinuit-o autorizarea (?!) desfășurării zelului creator al unui tânăr aspirant la glorie în pictura murală.

Mă refer la permisiunea pe care cineva, nu știm cine, „persoană însemnată” – vorba lui Caragiale – a acordat-o unui absolvent de liceu de artă (!) – de a-și încorda mușchii creativi și de a pune pe pereții unei construcții care, curațată, e frumoasă prin ea însăși (!!), o lucrare apreciată ca fiind o „pată de culoare” în peisajul, cum spuneam, ponosit, al orașului.

După cele ce am putut vedea, sunt de acord că „opera” constituie o „pată”. De dimensiuni considerabile, spațiul pe care s-a desfășurat realizatorul fiind foarte generos. Și cam atât.

De aici și până la a-i atribui și calificativul de „pată de culoare”, în sens de merit artistic, îndrăznesc să spun că e cale destul de lungă. Iar dacă ar fi să admitem că e vorba, totuși, de „culoare”, acolo s-a întâmplat  un accident nefericit: culorile junelui aspirant la gloria artisitică produc orice, numai emoție artistică, nu!

În loc de concluzie, aș dori ca pe viitor, cei autorizați – și plătiți (bine, după cum se aude) – să autorizeze atari „manifestări”, să facă minimul gest de a consulta niște specialiști în domeniu. Măcar un arhitect urbanist.

Că de gândul de a-i întreba, chiar așa, pe cei a căror viață ar trebui s-o facă mai frumoasă, mă refer la cetățenii orașului, nici nu îndrăznesc să mă gândesc că ar fi posibil.

Silviu Rațiu

Octombrie, 2020

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.