Să ne păzească Dumnezeu!

Lucrurile se derulează cu o repeziciune pe care nu cred că și-a imaginat-o nici măcar cel care a le-a declanșat: Vladimir Putin.

Și totuși!

Am urmărit o știre ce relata dezamăgirea cruntă a președintelui Ucrainei, care spunea că a încercat să stea de vorbă cu șefii de stat ai UE și că a realizat că tot ceea ce a reușit să obțină a fost un dialog al surzilor. Nici unul din cei abordați nu s-au angajat cu nimic concret pentru a ajuta efectiv Ucraina.

Apoi, a urmat discursul emfatic al Țarului de la Kremlin, care și-a permis aroganța să îndemne în mod fățiș pe militarii ucrainieni să dea o lovitură de stat și să lichideze pe cei care încă mai încearcă să țină oamenii cu ochii îndreptați către un Occident iluzoriu.

Care Occident?! Mai degrabă i-am putea spune Apus și nu am fi prea departe de adevăr.

Apusul – formulă folosită magistral într-un poem strălucitor al marelui Eminescu – face joc de picioare în vreme ce încearcă să vândă gogoși unor oameni care, iată, sunt nevoiți să-și ia lumea în cap ca să-și scape viața.

Unde se petrec toate astea?

Într-o Europă care s-a jurat că nu va mai fi teatru de război. Niciodată!

Și iată că, totuși, Europa este în război. Un război pe care, până mai ieri, toți se jurau că nu-l vor, că trebuie evitat cu orice preț, că… bla-bla-bla…

Cu câteva zile în urmă mi-a atras atenția un comentariu care atrăgea atenția asupra faptului că, în realitate, atât SUA, cât și șefii UE, ar fi interesați într-un război, mă rog, un „ceva” acolo, care să distragă atenția oamenilor, a „vulgului” de la problemele spinoase care, cu adevărat, se confruntă birocrația acestor puteri politice.

Lui Biden și ai săi i-ar veni mănușă războiul – fie el și în Ucraina – pentru cel puțin un motiv: la toamnă vor fi alegeri parțiale, iar cifrele democraților nu arată deloc bine. Așa că, nu le-ar strica un ceva care să distragă atenția „boborului”, în speranța că mai găsesc ceva fond de ten și niște rimel cu care să ne sulemenim obrajii scofîlciți.

Și ce dacă vor muri niște oameni? Și ce dacă, pe fond, bâlbele administrației democrate de la Washington nu au nici o legătură cu situația din Ucraina?

În ce privește UE, se vehiculează ideea că Bruxelles-ul a ajuns la concluzia că a dat-o în bară rău de tot cu cel puțin trei probleme, iar acum, și în acest caz, ar fi nevoie de o diversiune. Chiar cusută cu ață albă, că, deh, se știe, poporul uită repede.

Mai întâi, COVID-ul, cu avalanșa de decizii scandaloase, păguboase și chiar criminale ale tuturor liderilor de guverne.

Atmosfera care s-a creat în ultimele săptămâni de-a lungul Europei miroase a praf de pușcă și, zău așa, nimeni nu are chef de vreun chibrit rătăcit…

Apoi, criza migranților.

De prin 2015, Europa și-o face cu mâna ei: zeci, sute de mii de oameni se reped spre Europa cu un singur motiv: să trăiască mai bine. Pur și simplu.

Nu să muncească și să o ducă mai bine, nu! Munca e pentru alții!

Migranții știu că Europa a decis că are prea mult și că trebuie să dea „la sărăci”, așa că, iată, dau năvală! Sunt locuri pe unde se bulucesc de-a dreptul, atacă forțele de ordine, sparg, rup, distrug, să-și croiască loc spre masa întinsă, iar UE se scarpină în ceafă cum să „legalizeze” toată această nebunie.

Uite-așa, un război, fie și în Ucraina, cu perspectiva miilor de refugiați ucrainieni „pe bune”, va abate – zic băieții deștepți de la Bruxelles – atenția oamenilor pentru o vreme.

Și nu în ultimul rând, „criza facturilor”. Curentul electric și gazul – scumpite din condei prin savante inginerii financiare în folosul știm noi cui…– au tensionat situația până și în țări unde bunăstarea nu părea să fie periclitată în vreun fel.

Mai ieri am văzut un reportaj cu o femeie din Marea Britanie care-i spunea reporterului că o să ia – atât ea cât și fiica ei – o pătură, o hăinuță, ceva în plus, seara, cât stau la televizor, pentru că altfel nu vor putea plăti facturi. Imaginea s-a repetat și în reportaje trimise din alte țări ale Europei de… Apus.

Cum știm, cu gazul nu e (prea) bine să glumești: explodează repede și face prăpăd.

De ce n-am înlocui reportajele cu frigul și întunericul din casele europenilor din… Apus… cu dezastrul provocat de Țarul de la Kremlin?!

Succes de casă garantat: la final, oricum, va fi cine să aplaude! Fie de o parte, fie de alta. E greu de crezut că o vor da – Putin, pe de o parte și Biden, Macron și „restul lumii”, pe partea ailaltă – la remiză.

Și acum, o întrebare: noi, românii, pentru ce vom aplauda?

Pentru că de aplaudat e sigur că vom aplauda. În UE ne-au băgat, în NATO ne-au băgat, nu ne putem sustrage.

Și apoi, să nu uităm, am făcut-o noi în vremuri și mai rele.

Mai țineți minte: „Aplauze prelungite, urale și ovații”?.

Drept încheiere, doar atât: să ne păzească Dumnezeu!

Silviu RAȚIU

Azi, Ucraina – mâine…?

comentarii