Ziarul electronic al arădenilor

Robin Williams a plecat. Și el.

ratiu-silviu-150x150Am aflat de Robin Williams abia la știrile de la ora 13.00! Ca să fiu sincer, era unul din ultimii de la care m-aș fi așteptat la un gest ca acesta, deși…

Deși, întotdeauna am simțit ceva tragic ascuns dincolo de zâmbetul desenat oarecum stângaci pe figura aceea de om mai mult decât inteligent. Ce frunte înaltă, ce trăsături ferme și totuși…

Și totuși, un comediant! (Ce vorbesc eu? Cine a văzut comediant prost?!)

Și încă ce comediant!? Născut pentru asta, nicidecum “făcut”, oricât de bune or fi ele școlile de comedie de oriunde în lumea asta. Chiar America să fie!

O figură pe care, numai ce o vedeai și ți se risipeau norii. Deși…

Deși, în umbra ochilor se putea desluși o pâclă neguroasă. Luați orice fotografie de-a lui și veți vedea. Tristețe, teamă, amândouă. Ceva ce, acum, te face să te gîndești la “Cavalerul tristei figuri”, la Don Quijote.

Chiar așa să fie, dar dacă te gândesti că, din umbra a ceea ce a încercat să ne tot spună dar noi, se pare, nu l-am înțeles, el a reușit să ne descrețească inimile prea ades lovite, de la o vreme, prea greu încercate, prea plecate spre trădări de tot felul.

Cum e și omul, o să spunem și de data asta?! Niciodată nu vei putea ști ce se ascunde în spatele unei expresii care, iată, înșeală și atunci când e de… râs!

Niciodată, sigur că da, dar dacă am fi deschis ochii mai largi?! Și dacă am fi încercat să ascultăm mai atent fâlfâitul acela trist de aripi din ce în ce mai ostenite?! Numai că, ei da, în goana absolută în care ne-am lăsat cuprinși, cu toții, mai poți cere cuiva să audă greierele cautând, disperat, drumul spre casă?!

Am să-l regret chiar că personalitatea lui ne rămâne imprimată adânc în memoria inimii prin rolurile pe care ni le-a lăsat – testament dictat pe-ndelete, încă de pe vremea când, că să-i facă plăcere mamei, s-a apucat să-i facă pe alții să râdă. Memoria peliculei e unul din lucrurile cu care ne-a fericit atât de tulburatul secol XX și, Doamne, câtă nevoie avem, câteodată, de mireasma ei dulce-amăruie!?

Sunt sigur că ar mai fi putut face lucruri remarcabile. Asta era cert: avea potențialul intelectual și har artistic din belșug.

Doar dacă, nu cumva, a ars prea repede și prea de tot!

Dar asta, vorba poetului, nu vom ști-o, poate, niciodată…

Silviu Raţiu

August, 2014

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.