Una dintre puținele emisiuni de divertisment pe care televiziunea română le putea difuza pe vremea lui Ceaușescu se numea „Cu mască, fără mască” și reușea să mai descrețească frunțile oamenilor. Să le mai dea de-un leu speranță.
Mi-am adus aminte de titlul acelor prea puține momente de destindere de care am avut parte la acea vreme, de când cu spectacolul prilejuit de bâjbâielile crase ale autorităților pe temă de, ați ghicit, mască. Masca de protecție.
Ne aducem aminte că, la începutul pandemiei, unii dintre români au dat fuga pe unde au știut ei și și-au procurat, ei știu cum, măști de protecție. Au și dispărut foarte rapid, semn că pe piață se afla un număr foarte redus de astfel de produse. Au sărit rapid nume mari de la București, în frunte – surpriză – chiar cu Raed Arafat, să ne reproșeze că facem un lucru inutil, că măștile trebuie să le poarte doar cei care sunt, deja, atinși de virus, că cei „sănătoși” n-au de ce să arunce banii pe fereastră, că pe ei nu-i ajută cu nimic.
S-a creat o atmosferă ciudată de-a dreptul: oamenii căutau peste tot măști, s-a ajuns ca prețul lor să sară până la cer, iar autoritățile continuau să strige că nu e cazul, lăsați măștile că nu vă ajută cu nimic!
A mai venit și o declarație a directorului (?) OMS care, la rându-i le cerea oamenilor să lase măștile în plata Domnului, că ele nu ajută. Dimpotrivă îi lipsesc pe cei ce au nevoie de ele – medici, asistente – de protecție. Mai că te simțeai vinovat că împiedici oamenii să-și facă datoria!
(E o altă chestiune că respectivul director al OMS s-a dovedit că nu are nici un fel de pregătire medicală și că indicațiile lui aveau un cu totul alt substrat, dar să nu insistăm prea mult.)
Și uite-așa, oamenii au continuat să caute cu disperare măști, prețul a ajuns la sume greu de imaginat – la una din farmaciile arădene s-au cerut 26 de lei pe o mască – în vreme ce de la București ni se cerea cu insistență să stăm cuminți, să nu ieșim din casă că atâta e destul.
Dar, după cum se vede, nu a fost chiar destul. Numărul persoanelor contaminate a explodat, am atins cifre greu de înțeles, dacă le comparăm cu indicatori similari din alte țări europene. Chiar dacă tot mai mulți români acceptă „arestul la domiciliu”, graficul îmbolnăvirilor urcă și tot urcă. La fel și numărul deceselor.
Așa că, de la o vreme și tot de la București, a ieșit modificarea schimbării…
Oameni buni, purtați măști. Aceiași specialiști s-au trezit acum să recomande în dreapta și-n stânga purtarea măștii. Că nici nu știm noi de câte rele ne păzește ea, sărmana. Că de ce nu am știut noi să o purtăm de mai demult, că ar fi fost tare bine. Odată „recomandarea” lansată pe toate canalele de informații – printre alții, pentru conformitate, Raed Arafat -, unii s-au apucat și au zis că nu e de ajuns, că oamenii trebuie obligați să poarte măști.
Toate bune și frumoase dar, ce să vezi, dacă ai vrea să urmezi „recomandarea” ori să respecți „ordinul” – în județele unde așa ceva a fost emis – pasămite să găsești… obiectul.
Chiar că, pe la noi prin oraș, niște „lideri” politici au ieșit la cumpărat voturi folosind ca monedă amărâtele de măști și tot rămâne o problemă procurarea lor în condiții decente. Ceea ce ridică o problemă simplă și totuși greu de rezolvat: cum să respect „ordinul” ori să satisfac „solicitarea” de a purta masca dacă ea, drăguța, nu se găsește?! Nici cu bani, nici fără.
Și încă ceva: când și-au dovedit „specialiștii” nepriceperea, când au greșit – și încă în mod gravissim: atunci când ne-au zis că masca nu ajută sau acum când, redescoperind roata, și-au dat seama că purtarea măștii constituie primul și cel mai simplu și eficient mod de a preveni infectarea cu virusul. Oricare ar fi el.
Răspunsul, din păcate, ne costă – ca de atâtea ori – pe noi, „boborul” amărât al românilor, prea blânzi, prea buni ori, cine știe, prea comozi ca să-i oprească și să-i pună la locul lor pe cei ce – prin deciziile lor – ne amărăsc viața.
De parcă nu ne-ar ajunge, chiar așa, Coronavirusul.
Silviu Rațiu
