Ziarul electronic al arădenilor

Mulțumim, Annamaria More Saghi

Cine cunoaște povestea vieții doamnei Annamaria More Saghi știe că ea este o mărturie a unui destin zbuciumat, cu suișuri și coborâșuri, câte mulți dintre noi nu cred că le-ar putea duce.

Și, cu toate astea…

De fiecare dată când artista a apărut cu lucrări în fața publicului – de aici și de oriunde – altundeva – a împărtășit privitorilor un mesaj puternic, de un optimism robust și bucuria de a ne dărui frumosul.

Fie că a fost vorba de pasiunea domniei sale de o viață – tapiseria, fie că a ales să ne vorbească prin intermediul culorilor înmuiate, parcă, în roua dimineții, ori, iată, în recent vernisata sa mini-expoziție, cu ajutorul creionului aproape uitat și, oricum, deloc bine venit într-o lume cvasidigitalizată, Annamaria Saghi ne-a oferit tot atâtea prilejuri de a redescoperi imensele posibilități ale artei sale.

Expoziția deschisă în spațiul pus la dispoziție – un gest simplu. dar cât de nobil  – de Centrul de Limbi Străine de pe str. Corneliu Coposu, are, după cum am înțeles, o poveste aparte. Ea se vrea un  gest al unui om care a înțeles foarte bine că a mulțumi nu se reduce doar la cuvinte. Că recunoștința nu înseamnă doar vorbe, oricât ar fi de meșteșugite și oricât de dulce ar fi mierea cu care se preling ele de pe buze.

O guașă, o acuarelă ori chiar un desen, scrijelit cu dăruire în memoria cartonului ori a blocului de desen pot fi, prin lucrarea mâinilor celui ce le alcătuiește, semne cu care se articulează un „Mulțumesc” profund și peren.

Și încă ceva, la fel de important: doamna Saghi pare să fi citit în cheia sa cea mai profundă adagiul christic după care, tot ceea ce dorim noi oamenii să ne facă, să le facem noi, mai întâi. Ori, artista, o știm, are nevoie de dragostea semenilor. Ce ar putea ea oferi mai mult decât dragostea sa cuprinsă în culoare țesută din lumină?!

Au fost, cred, peste o sută de oameni la vernisaj și, dacă spațiul ar fi fost mai încăpător, sunt sigur că numărul lor ar fi fost și mai mare. Dar nu locația și nici numărul celor care au dorit să fie alături de artistă au dat nota unică a acestei manifestări ci încărcătura afectivă care a definit-o.

N-a fost nevoie de vorbe mari, de gesturi teatrale, de panotaje cu ștaif. A fost doar căldură sufletească și asta a fost de ajuns!

Cât despre lucrările expuse aș spune doar atât: ceea ce ne-a oferit Annamaria More Saghi cu acest prilej reprezintă transcrieri de o rară gingășie, sinceritate și naturalețe desăvârșită a unei lecții de sensibilitate care nu mai are nevoie de cuvinte. Chiar de niciunul.

Picături de lumină izvorâte, paradoxal, dintr-un suflet confruntat cu atâtea încercări că te-ai fi așteptat, mai degrabă, la un râu de lacrimi.

Mulțumim, Annamaria More Saghi!

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.