În anul 1862, la Bârsa, pe Valea Inicului, pârâu afluent al Văii Hodişului, a fost descoperit un imens tezaur monetar ce conţinea piese de argint, din care se cunosc denari romani republicani din perioada anilor 149-48/47 a.Hr.15
Despre acest tezaur, literatura numismatică românească nu poseda până acum date precise.
Doar J. Winkler, sprijinindu-se pe o informaţie din monografia istorică a judeţului Arad de S. Marki, arată că la „Bârzeşti” (în fosta regiune Arad) s-au găsit peste 1000 monede romane republicane şi imperiale dar „informaţiile nu sunt precise”.
De fapt, 21 monede din acest tezaur erau bine cunoscute specialiştilor încă din anul 1867, când Kenner a publicat descrierea sumară a acestor monede, ca provenind de la Ineu (Boros-Jenő) în judetul Arad.
De la Kenner, cercetătorii de mai târziu au preluat datele fără nici o rezervă. Aşa figurează localitatea (în loc de districtul.) Ineu cu 20 monede republicane romane din argint şi o imitaţie barbară în repertoriile lui Bucur Mitrea şi Judita Winkler.
O serie de date, culese dintr-un ziar local arădean, din anul găsirii tezaurului, cât şi unele acte oficiale găsite în Arhivele Statului Arad, coroborate cu informaţiile din diferite reviste de specialitate şi publicaţii locale, fac posibilă reconstituirea istoricului acestui tezaur precum şi rectificarea datelor greşite care circulau despre el.
În septembrie 1862, în hotarul comunei Bârsa, districtul Ineu, comitatul Arad (azi judeţul Arad), lângă Crişul Alb, în vatra valei Inicu, un porcar din localitate a găsit multe monede din argint, pe care, după alarmarea satului, le-au cules locuitorii comunei. Majoritatea acestor monede au dispărut în cursul vremii fără urme.
Ziarul local arădean „Alföld” şi informaţiile de mai târziu vorbesc de peste o mie sau mai multe mii de monede. Numeric sigur s-a ştiut de soarta a 46 monede, datorită ştirilor livrate de reporterul contemporan al ziarului din Arad.
Din toată descoperirea de la Bârsa numai 29 monede au ajuns, datorită intervenţiei autorităţilor, la forurile oficiale din Budapesta şi Viena, unde ele au fost identificate sumar (probabil la Muzeul Naţional de Antichităţi).
Se pare că la propunerea lui Fr. Kenner, care a determinat ceva mai detailat majoritatea acestor monede, trei din ele au rămas la Cabinetul de numismatică din Viena, altele 19 la Universitatea din Pesta iar restul de 7 monede au fost restituite comitatului Arad.
Luând în considerare lista celor 29 monede şi una uşor identificabilă, pomenită de ziarul local arădean, constatăm că monedele determinabile au circulat între anii 172 (C. Iunius C. f.) şi 46 î.Hr. (Q. Caecilius Meteleus Pius Scipio).
În acest sens, datele apărute până acum trebuie corectate în trei privinţe:
a) Locul de descoperire greşit indicat până acum nu e Ineu, ci Bârsa;
b) Cantitatea monedelor care au putut fi determinate nu e numai de 21 ci 29
c) Perioada de emitere a monedelor nu e cuprinsă între anii 154-5420 ci între anii 179 – 46 î.Hr.
Ar rămâne de clarificat cauzele care au dus la îngroparea unui tezaur atât de numeros la Bârsa. Acest lucru este mult îngreunat de faptul că majoritatea monedelor s-au pierdut.
Deoarece însă cea mai apropiată monedă identificabilă datează din anii 47-46 î.Hr., s-ar putea emite ipoteza că acest tezaur a fost ascuns în pământ din cauza tulburărilor care s-au creat pe vremea înlăturării de la domnie a lui Burebista, în anul 44 î.Hr.
Din secolul I a.Hr. datează unele obiecte de podoabă şi monede de argint descoperite în apropierea localităţii, la Dezna, Gura Văii şi Moroda.
Întocmai ca şi tezaurele dacice din sec. II-III a.Hr. descoperite la Bârsa, Căpruţa şi Luntreni (astăzi localitatea Zerindul Mic), tezaurele de monede republicane, care merg în general până la mijlocul secolului I a.Hr. sunt dovezi importante, confirmând pe de o parte situaţia prosperă a unor locuitori care îşi pun în siguranţă acumulările în vremuri tulburi şi de instabilitate, pe de altă parte indică penetraţia monedei romane în lumea dacică, simbol al intensificării legăturilor autohtonilor cu lumea romană.
Ascunderea tezaurului de la Bârsa coincide probabil cu o migraţie a celţilor sau cel puţin cu atacul unui trib celtic venind dinspre apus.
Prezenţa unui tezaur atât de mare (9 kg) ne indică un comerţ intensiv, o aristocraţie gentilică, precum şi procesul de formare a proprietăţii private.
Dovada locuirii acestui vechi spaţiu este dată şi de descoperirea în albia Crişului Alb între Bârsa şi Răpsig a unei monoxile cioplită dintr-un singur trunchi de copac care se află la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.
Era utilizată în Evul Mediu pentru transportul sării pe Crişul Alb până la Tisa şi Dunăre, în Ungaria de azi.
sursa: Ioan Godea, „Bârsa, comună din Țara Zarandului – monografie“, 2012
