Un moment politic deosebit pentru locuitorii comunei Micălaca (actualul cartier Micălaca) s-a petrecut în anul 1904, cu prilejul alegerilor parlamentare parţiale din data de 26 august, în cercul electoral Pecica.
Fruntaşii Partidului Naţional Român din Arad au întrevăzut o oportunitate de promovare a unui candidat naţional, în persoana lui Gheorghe Popa.
Tribuniştii arădeni au declanşat o campanie de presă în susţinerea candidatului român: „A murit Vasarhelyi Laszlo. Duşmanul de moarte al poporului românesc. Pe care românii cu voturile lor l-au ales deputat. Care în casa ţării a ajutat să se facă legile cele mai asupritoare pentru români. Care în casa comitatului Arad a cutezat să arunce în faţa românilor insulta că Avram Iancu a fost tâlhar. A murit, odihnească-se în pace şi Dumnezeu să-l ierte…Vreţi voi, alegători români din cercul Pecica să vă aduceţi nefericirea asupra capului cu voturile voastre proprii?… Doar nu sunteţi voi bătuţi de Dumnezeu în aşa măsură. Limba voastră, legea voastră, partidul guvernamental, partidul kossuthist şi partidul lui Apponyi le badjocoresc şi le e scârbă de voi şi toţi strigă cu gura mare că românul nu are nici un drept în ţara asta, ci trebuie să se facă ungur”.
Activitatea tribuniştilor arădeni în acest sens era motivată şi de faptul că militau pentru reintroducerea activismului politic, pentru promovarea candidaţilor naţionali români în Parlamentul de la Budapesta.
Fruntaşii Partidului Naţional Român de la Sibiu susţineau încă pasivismul şi neimplicarea în politica de stat.
În cele din urmă, tribuniştii arădeni au avut câştig de cauză, iar la alegerile din anul următor, 1905, au reuşit să trimită în parlamentul budapestan trei deputaţi naţionali din comitatul Arad: Ioan Russu-Şirianu, Ştefan Cicio Pop şi Ioan Suciu. Ei şi-au adjudecat victoria în cercurile electorale Chişineu-Criş, Boros Ineu şi Şiria.
Alegerile parţiale ale cercului electoral Pecica, din 19 august 1904, au fost câştigate de candidatul naţionalist, Gheorghe Popa.
Preşedintele adunării, cunoscutul memorandist Mihai Veliciu, declara că „apărarea noastră, a drepturilor noastre, a vieţii noastre, nu o putem concrede mai mult duşmanilor noştri, ci vrem să trimitem în Dieta ţării, întru apărarea noastră, sânge din sângele nostru, os din osul nostru, care să simtă palpitarea inimii noastre şi să spună în auzul lumii că românul nu vrea altceva decât întărirea lui şi a patriei. Să nu mai fim tot pleasnă la biciul altora, să nu mai fim slugă la dârloagă, ci stăpâni peste noi şi vrerea noastră”.
Ambele campanii electorale şi întâlniri din perioada următoare cu alegătorii români au fost organizate la Pecica (24 august), Curtici (21 august), Macea şi Micălaca (25 august). La toate aceste întâlniri, Gheorghe Popa a fost însoţit de lideri marcanţi ai Partidului Naţional Român, ca deputatul de la Orăştie, Aurel Vlad, avocaţii Ioan Suciu, Lazăr Ghebeleş, medicul Nicolae Ciaclan, protopopul Constantin Gurban, redactorul „Tribunei” Sever Bocu, dar şi preoţii locali Ştefan Tămăşdan, Dimitrie Barbu, Liviu Raţ sau învăţătorii Ştefan Roja, Efrem Hegieşan, Efrem Moldovan, Petru Rus sau Iosif Iosa.
Din nefericire, singurul care a făcut notă discordantă a fost preotul din Micălaca, Iustin Dascăl, care nu îl susţinea pe candidatul român, ci făcea campanie electorală în sprijinul candidatului partidului guvernamental maghiar.
Replica tribuniştilor a fost dură: „O întrebare Popa Iuda, supranumit şi Iu(stin) Da(scăl) din Micălaca, ai curaj popo Iuda să spui şi preţul: pentru câţi arginţi ţi-ai vândut neamul?”
Deoarece în cercul electoral Pecica românii se aflau în minoritate, Gheorghe Popa a obţinut doar 428 de voturi, faţă de Zelinszky Mihaly, 457 de voturi şi Herczeg Ferencz, 802 voturi, ultimul fiind declarat ales.
sursa: Augustin Mureşan, Doru Sinaci, Rodica Colta, Felicia Oarcea, Micălaca – monografie, Editura Mirador, 2010
