Ziarul electronic al arădenilor

Mimetismul creștin

Am întâlnit mulți creștini autentici, devotați lui Dumnezeu, care se întreabă deseori cum să procedeze în anumite situații, ce ne învață Biblia în sensul respectiv sau, de multe ori, cum ar proceda Domnul Isus în situația dată.

Evident, acesta este un fapt lăudabil, atâta doar că el nu poate fi o soluție permanentă și nici nu ar trebui să fie așa.

Atât Augustin, cât și Francis de Assisi, au făcut din „Imitatio Christ” postulat de Pavel în epistolele sale un fel de fundament al conduitei creștine. Iarăși, până la un punct nu găsesc nimic rău nici în aceasta.

Există însă o problemă care merge mult mai în profunzime, cu care poate unii nu vor fi de acord, dar pe care o voi expune succint în rândurile care urmează.

Printre multele lucruri pe care Domnul Isus ni le-a relevat, unul dintre cele mai importante și mai puțin aprofundate este acela că legea impusă din exterior este imposibil de respectat în întregime. Te poți strădui o viață întreagă să respecți Cuvântul și învățăturile Bibliei, dar este mai mult ca sigur că vei eșua lamentabil de foarte multe ori, ceea ce este, în fond, în firea umană.

De asemenea, a imita indiferent pe cine, poate fi un exercițiu util o perioadă de timp. Copiii își imită părinții, poate doresc să fie asemenea lor, dar asta doar până la maturitate, când, în mod normal, au deja inoculate în inima lor principiile etice și sistemul de valori dobândite în perioada simplei imitații.

Având în vedere că Legea venită din exterior ca o limitare nu poate fi respectată în întregime, Domnul Isus a spus că ea va fi implementată chiar în inima omului, așa încât creștinul matur nu va mai fi nevoit să se chinuie să respecte ceva venit din exterior, ci își va ghida viața după „îndemnul inimii”, în care domnește legea lui Dumnezeu.

Este absolut logic să fie așa! Nu poți ierta pentru că așa te învață Biblia! Nu poți iubi pentru că Domnul Isus ne spune asta. Nu putem nici iubi și nici ierta imitându-L pe Domnul Isus. O astfel de iubire sau de iertare nu pot fi decât o mimare și, în cele din urmă, o ipocrizie.

Soluția nu este răsfoirea cu febrilitate a Bibliei în căutarea de răspunsuri comportamentale, și nici mimetismul exterior. Studiul Bibliei însă, făcut zilnic cu temeinicie, și cunoașterea persoanei Domnului Isus ne vor sădi în inimă toate răspunsurile de care avem trebuință, astfel încât conduita noastră creștină va fi rezultatul unui îndemn venit din inerior.

Nu aș vrea să fiu prea drastic, dar trebuie să afirm că a-ți baza conduita creștină pe imitare sau pe legi biblice pe care nu le simți cu adevărat, este un fel de minciună, o autoamăgire fatală. Este ca și când în propria ta cămăruță ai fi un păcătos, ascunzându-te cu pricepere, în timp ce la biserică sau pe stradă te-ai comporta ca un creștin autentic.

Dumnezeu nu te evaluează după cum te afișezi în fața oamenilor, indiferent ce Lege asculți sau indiferent pe cine imiți. Dumnezeu se uită la inima ta!

Eugen BLAJ

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.