Clotilde Armand: „Occidentul nu mai are nevoie de religie”.
Pentru cei care nu o cunosc, persoana care a lansat în eter gugumănia de mai sus este nimeni alta decît unul dintre primarii unui sector al Bucureștiului.
Care București, nu-i așa, este capitala țării numită România. Iar România, spre aducerea aminte a doamnei Clotilde, este o țară pe care Dumnezeu a așezat-o mai spre Răsăritul Europei, taman pe malul Mării Negre, departe, destul de departe de Occidentul care, ce să vezi, „nu mai are nevoie de religie”.
Că doamna Clotilde Armand nu știe unde este situată pe hartă țara în a cărei capitală dumneaei numai ce s-a învrednicit să fie aleasă primar de sector – și cam atât – n-ar fi o problem deosebită.
Problema începe de acolo de unde ar trebui ca cineva să o întrebe dacă dumneaei a fost rugată de cineva să ne aducă această neprețuită informație și anume că Occidentul nu ar mai avea nevoie de religie, subtextul fiind că ar trebui ca și românii să se alinieze sub o atari flamură „progresistă”, agitate tot mai insistent de alte USR și alții ca ei.
Să fiu iertat, dar nu am cunoștință de vreun simpozion sau de vreo conferință ce să se fi fost organizată – la inițiativa cui!? – pe o temă care ar trebui să sune așa: „Cine mai are nevoie de religie?” și la care cunoștințele excepționale ale primăriței de sector să-și fi găsit un spațiu de expunere.
Pe de altă parte – și iarăși, să fiu iertat – eu cred, după cum se văd lucrurile de aici, din România, că, dincolo de a avea nevoie de „religie”, Occidentul se află în situația de a avea nevoie de mult mai mult.
Chiar că în Occidentul zilelor noastre, oamenii sunt atât de fericiți – mă rog, unii din ei – că, de bună seamă, nu mai au nevoie de biserici, nu mai au nevoie de slujbe religioase, nu mai au nevoie nici de preoți, nu mai au nevoie de tradiții, de istorie. Nu mai au nevoie de rădăcini.
S-ar zice că tuturor le merge foarte bine – apud furibunzii și încrâncenații ideologi mult prea corecți politic – și nu mai e cazul să-și piardă vremea cu prostii învechite.
Și totuși, în Occidentul atât de fericit că s-a eliberat de întunericul religiei, nasc biserici, nasc tot mai mulți credincioși care se-nghesuie în biserici – Case de rugăciune.
Români, bulgari, unguri, polonezi – plecați în căutarea de șanse pentru o viață „în trup” mai împlinită – își duc cu ei, printre bagajele făcute în pripă, Biblia, cruciulița moștenită de la bunici, sticluța cu apă sfințită de părintele din sat, cărticica de cântări. Își duc sunetul clopotului la Vecernie și ecourilor bătăilor toacei, în Joia Mare.
Duc cu ei, acolo, în Occident… religia de care, vezi bine, cei de acolo n-ar mai avea nevoie. Dar pe care, ce să vezi, o contemplă cu smerenie atunci când „se rătăcesc” pe meleagurile Mioriței și nu numai.
Într-adevăr, Occidentul nu are nevoie neapărată de… religie.
Are nevoie de mult mai mult!
De fapt, Occidentul – omenirea întreagă – are nevoie nu de „ceva”. Are nevoie de Cineva!
Într-o vreme cum este cea pe care o trăim cu toții – fie în Occident, fie în Orient, fie el și cel mai îndepărtat colțișor al planetei – omenirea are nevoie de Cel care, singur, El și numai El – poate readuce liniștea, pacea, lumina adevărului și speranța.
Omenirea are nevoie de Dumnezeul credinței, nădejdii și dragostei!
Silviu Rațiu
