Cel pe care l-am umplut cu faptele vieții noastre intră în cutiuța lui din arhiva sufletului fiecăruia. Și în anale. Și în arhive. Și în documentele istorice.
Așa cum îl vor fi scriind, mai încolo, istoricii. Oameni complecși, istoricii. Ei reconstituie, de obicei, un timp pe care nu l-au trăit pe proprie piele. Ale cărui frământări nu le-au simțit, ale cărui convulsii nu i-au atins, nu le-au dat dureri de cap și nici nopți nedormite.
De aceea, de foarte multe ori vedem cum „o istorie” nu seamănă cu „cealaltă”: pentru că unul o scrie cu mână fermă, să zicem, iar celălalt, el știe de ce, o scrie cu mână tremurândă.
Numai istoria pe care o trăim fiecare – o respirăm cu porii noștri, îi gustăm multitudinea de arome, de gusturi, și-i percepem cu ochii noștri luminle și petele de întuneric – aceasta este o istorie adevărată, pentru că „este” pur și simplu! Dar, ia să ne gândim dacă ne-am apuca fiecare să scriem o istorie „a noastră”, unde am ajunge…
Mai sunt câteva ore și, din nou, anul se schimbă…
Nu vremea ni se schimbă, nu timpul ni se schimbă. Și culmea că nici zilele nu ni se schimbă. Nici numărul lor, nici numele lor.
Se schimbă doar „prefixul”…
Dar cât e de important acest „prefix”?!
Că nu e tot una dacă te subscrii prefixului 1900 ori, să zicem, lui 2000…
(Ia gândiți-vă cum ar suna să putem zice că am venit pe lume împreună cu prefixul „2000”?!…).
Câteva ore și ne aliniem în spatele lui 2023. Ca să-l urmăm, să-l umplem de conținut, să-i dăm sens. Ciudat că, născuți sub vremi, noi, biete creaturi, umplem timpul de ceea ce suntem, de ceea ce facem, de ceea ce gândim…
Mă gândeam cu niște zile în urmă că, adunând cifrele ce compun „prefixul” pe care numai ce-l schimbăm, ne„dă” 7 – cifra perfecțiunii!
Așa fiind, îmi continui gândul și zic să ne dea Dumnezeu un an nou-nouț, așezat sub semnul perfecțiunii!
Să avem parte de o viață – în trup și în duh – perfectă, în deplină comuniune cu Cel care, perfecțiune fiind, ne-a creat după chipul și asemănarea Sa!
Să facem tot ce ne stă în putere ca lucrul mâinilor noastre, rodul gândirii noastre și fructele simțirii noastre lăuntrice să ne lege sub același semn al perfecțiunii!
Să ne folosim timpul pentru a fi mai buni, mai înțelegători, mai calzi, mai doritori să facem și să dăruim decât să ni se facă și să primim, să vrem mai mult să îmbrățișăm, să mângâiem…
Să judecăm cât mai puțin – sau deloc, să căutăm pacea și, dacă se poate, s-o și găsim: pentru noi, dar mai ales pentru copiii și nepoții noștri!
Să cântăm mai mult de bucurie și cât mai puțin de dor și de jale…
Mai sunt câteva ore și anul se schimbă!
Să-i mulțumim Domnului că vom putea mărturisi și despre acest moment. Că îl vom putea include în albumul de amintiri cu care, odată, vom pleca de aici!
Și să ne străduim ca să avem ce lua cu noi: lumini, armonii, arome minunate și viață, cât mai multă viață! Trăită din plin, cu energie și cu dezinvoltură, cu nădejde, cu dorințe – cât mai multe – împlinite…
Și cu bucurie! Cât mai multă bucurie! Așa cum ne îndeamnă Apostolul Pavel când ne spune să ne bucurăm „neîncetat”!
Bine ai venit, 2023!
Și să fie cu bucurie!
Silviu RAȚIU
