„Dumnezeu nu este doar iubire, ci și frumusețe. Pe măsură ce omul începe să exprime Spiritul dinăuntrul său, ar trebui să exprime mai multă frumusețe – nu doar prin sine, ci și prin împrejurări și ambianță”.
Cuvintele aparțin lui Sahadji Maharaj – un cunoscut yoghin și lider spiritual indian – și au fost rostite de acesta într-o discuție purtată, prin anii ‘20 ai secolului trecut, cu jurnalistul englez Paul Branton, autorul cărții „India secretă”, apărută recent la Editura Polirom.
(Britanicul se afla în India cu intenția manifestă de a se convinge dacă spiritualitatea hindusă este, cu adevărat, atât de profundă și dacă este capabilă de miracolele ce au fost raportate secole de-a rândul dinspre acel spațiu învăluit, și azi, în mister. Nu e lipsit de importanță să menționez că, spre sfârșitul călătoriei, Paul Branton a ajuns să strângă o experiență tulburătoare de viață și de spiritualitate ce are darul să ne stârnească și azi curiozitatea. Și nu numai.)
Revenind însă la cele spuse de înțeleptul indian, să observăm cât de puternică este observația pe care o face în legătură cu esența lui Dumnezeu: cu adevărat, El este, înainte de toate, Iubire. Dar cum ar arăta, oare, Iubirea fără ceea ce o face plăcută și de dorit: frumusețea?!
Și încă ceva: știi că cineva Îl cunoaște cu-adevărat pe Dumnezeu, doar dacă, prin el însuși, dar mai ales prin ceea ce mărturisește viața lui cotidiană, te ajută să-L cunoști și să te apropii de El. Iar mărturia lui răspândește în jur seninul veșnic al Iubirii și armonia infinită a Frumuseții.
Silviu Rațiu
Mai, 2013
