„Eu îmi iubesc foarte mult copilul! Vă pot asigura că, oriunde merg, îl iau întotdeauna cu mine!”.
E în regulă, dar uite ce ai scris în cererea de divorț. Că nu mai poți trăi cu tatăl copilului pentru că îţi simţi libertatea-n pericol. Că prea ar vrea să fiți mereu împreună. Toți trei.
„Aşa şi este! Soţul nu mă lasă să am şi eu un program, să-mi trăiesc viaţa după propriul ritm…!”.
Ai mai scris că ai vrea să poţi merge, când vrei, cu prietenele. La cafea, la club, la shoping, la sala de fittnes…
„Desigur, e dreptul meu să am un timp în care să fiu numai cu ele… sau nu…?!”.
Dar copilul?
„Păi numai ce am spus că-l iau peste tot cu mine, nu s-a înţeles?”.
Adică îl iei cu tine la cafele? La club? La shoping?
„Ah, nu, nu-i locul lui acolo! Pe el am grijă să-l duc în locuri special amenajate pentru joacă. Acolo sunt persoane calificate pentru asta. Au grijă de el ca şi cum ar fi al lor. Nici nu-ţi poţi imagina ce dedicate sunt!”.
Obişnuieşti să ai un timp, aşa, special, cu copilul?
„Cum să nu! Câteodată mai mergem în parc, la joacă”.
Şi cum vi-l petreceţi?
„Foarte frumos! Eu stau pe bancă, iar pe el îl las să se joace cum îi place lui… Nu-l deranjez defel”.
Şi?
„Şi ce? Mă uit la el şi mă bucur să văd ce bine se descurcă singur… Și că nu stă prea aproape de mine, să-l deranjeze fumul de la țigară. Eh da, era să uit, să ştii că am grijă să nu se murdărească. Încă nu știe să-și facă baie singur…”.
Seara, câteodată, o carte cu poveşti, obişnuieşti să-i citeşti?
„Oh, dar la ce bun să-i citesc eu? Sunt atâtea canale cu desene animate?! Să vezi cum se știe cu telecomanda?!… Zici că s-a născut cu ea în mână…”.
Şi dacă divorţezi, cum o să te descurci cu partea financiară? Cum o să-l creşti?
„Cum adică, dar pensia de la taică-su? Dacă o să vrea să-și vadă odrasla, să plătească…”.
Discuţia reprodusă mai sus ar fi putut să aibă loc oricând într-o sală de tribunal, la o cafea sau, pur şi simplu, pe stradă.
Ceea ce nu înseamnă că ea nu s-a şi purtat cândva, undeva, în imediata noastră apropiere. Ori, că nu s-ar putea purta, ca mâine.
Un lucru este însă, sigur: într-un loc ca acesta, oricare ar fi el, cineva va lipsi întotdeauna.
Copilul.
Și dragostea pentru el.
Silviu Rațiu
Iunie, 2015
