Ziarul electronic al arădenilor

Cuvinte prăfuite la români: Colinda

Crăciunul 2021.

Așa cum a venit, așa a și plecat.

În tăcere, stânjenit cumva de faptul că l-a întâmpinat o mare de liniște.

O liniște posomorâtă, un fel de „je m’en fiche” dat cu suliman ieftin. Să nu se vadă ridurile apărute prematur pe obrazul acestei lumi care nu-și mai știe rostul.

Sau care pare să nu și-l mai înțeleagă.

În zilele dinaintea Sărbătorii am văzut niște filmulețe cu „cete” de colindători în locuri alese ca să „dea bine”: în biserici, prin curți ca niște magazii cu decoruri din mucava, în mijlocul unor peisaje montane, tip ilustrată de vacanță.

Ce n-am văzut? N-am văzut nici o scenă autentică, luată în timp real, în cerdacul unei case țărănești – de unde atâta belșug de case tărănești?! – sau chiar la ușa unui apartament „de bloc”, cu niște gazde adevărate – oameni bucuroși, unii să colinde, alții să primească colinda.

Și m-am întrebat: să nu mai existe colindători-colindători?

Cum se poate întâmpla asta, câtă vreme dacă ceva a însemnat în structura sufletească a generațiilor dinainte, a fost filonul de autentic izvorât din cântări consacrate de un repertoriu revărsându-se viguros din forme artistice aparținând unui popor care, da, s-a născut… poet?!

Românul – genial și prin aceea că a ales să rămână anonim – a lăsat în urmă balade, doine, de o frumusețe pentru care alții încă ne invidiază.

Și colinde.

Colindele „scrise” cu inima, întrețesute cu șoapte și cu mângâieri blânde, la gura sobei, când pițărăii abia își potriveau straiele pentru Noaptea ce va să vină.

Colindele!

Am așteptat, și anul acesta. Măcar o ceată și ar fi fost un lucru minunat. Câteva glasuri să fi fost, să fi legat armoniile când aspre, când duioase, când săltărețe, ale unor colinde din… vechime…

Au fost niște încercări, nimic de zis. Cântate cu suflet – și la propriu și la… figurat – de o mică fanfară. Frumos, chiar că te-ai aștepta mai degrabă la niște voci de copii. Dar de la cine să învețe copiii colinde? De la cine să mai descopere atâta povară de tradiții și obiceiuri care dădeau sens vieții românului, fie el țăran, fie orășean mai mult sau mai puțin…?!

Că, în ultimele decenii, o mulțime de oameni care au văzut lumina zilei „la țară” s-au mutat la oraș, n-ar fi nici o problemă. E vorba de fenomenul de urbanizare, dar nu suntem atenți că, în realitate, în dulcele plai mioritic, e mult mai mult de atât: din motive care scapă celor cocoțați în fruntea bucatelor, urbanizarea la noi înseamnă, de fapt, dezrădăcinare, iar lucrul acesta este grav, deosebit de grav.

Părăsind cel mai adesea în fugă ulița și casa bătrână, cei mai mulți au abandonat acolo tot ceea ce ar putea însemna zestrea de simțire și de exprimare spirituală pe care au primit-o de la cei de dinaintea lor. Alții, mai înainte de a intra în oraș, au avut grijă să se lepede de toate astea, ca de niște haine ponosite.

Ne-a apucat un soi de rușine de ceea ce înseamnă venit „de la țară”, iar cuvântul „țăran” circulă mai mult în varianta sa peiorativă, degradantă: „mă, țărane!”, șuierat din vârful buzelor, cu dispreț fățiș.

Așa se face că, încet-încet, devenim tot mai săraci de tradiții, obiceiuri – rădăcini care să ne țină, să ne dea o șansă în calea furtunilor.

Așa se face că nu mai știm de folclor, nu mai știm de meșteșuguri populare, nu mai știm, ei da, nici de colinde. Renunțăm într-o veselie la tot ceea ce ne definește și ne dă unicitate și ne agățăm de o căruță care nu-i a noastră și care nici nu ne vrea așa cum suntem.

De aceea, e tot mai clar că nu e cool să mai mergi cu colinda, iar să-ți lași copiii s-o facă, și de ar vrea ei, n-ai pe cine, că nici tu nu le mai știi! După cum e tot mai clar că nu e cool nici să vorbești limba română sau, dacă e s-o faci, este recomandabil să te exprimi în varianta „îmbunătățită”, în care jargonul copleșește muzica tainică, domoală și blândă a cuvintelor „din bătrâni”.

Hai, lasă, generații expirate!

De departe, de tot mai departe, abia auzit, ecoul unui colind:

„Sculați gazde, nu dormiți, vremea e să vă treziți!…”.

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.