Ziarul electronic al arădenilor

Bucuria – Niște gânduri

Discut – online, că doar e la modă… – cu cineva care a simțit nevoia să împărtășească un gând curios: de ce nu se poate el bucura pentru faptul că Rafael Nadal a câștigat trofeul de la Australian Open 2022.

Îl întreb, bine, atunci ce te bucură pe tine?

Răspunsul vine prompt: „Mă bucur de lucrurile care merită bucurie”.

Aici mă opresc.

Chiar așa, să existe numai anumite lucruri care „merită bucurie”, iar altele, nu?!

Iar dacă da, care să fie criteriile după care le vom descoperi pe acelea care „merită”?! Cum vom decide, dacă, chiar așa, avem această opțiune, pe care le alegem ca fiind demne de atenția noastră întru… bucurie?!

Dar, stai așa, atunci când e vorba de „un sentiment viu de mulțumire a sufletului, când posedă un bun real sau imaginar” – apud DEX online -, atenție, de un sentiment, alegem cu de la noi putere dacă și cum să-l trăim?

Un sentiment! Ceva ce ține nu doar de minte, ci de inefabilul din noi, de „suflarea de viață” pe care Însăși Dumnezeu a turnat-o în noi – până atunci biete alcătuiri din țărână!

Mă întorc la cele spuse de interlocutorul meu și „traduc”: dacă el își alege momentele, – mulțe-puține – când să se bucure, înseamnă că își arogă dreptul discreționar de a fi stăpân absolut peste sentimentele sale, alungând de acolo partea de dumnezeire cu care l-a înzestrat Creatorul. Rămâne cu doar cu minte, cu calculul rece, insensibil.

La ce-i mai trebuie atunci… bucurie care, nu-i așa, este doar un sentiment?!

Mă opresc o clipă pentru că îmi vine în minte exclamația celui care a fost C.S. Lewis, cel care a avut puterea să exclame că este „Surprins de bucurie”, chiar din titlul uneia dintre capodoperele sale, după unul din momentele cele mai cumplite ale vieții sale.

Suprins de bucurie! Cum rămâne atunci cu „aleg să mă bucur (numai) de lucrurile care merită”?

Un pas mai departe: într-o abordare în vecinătatea universului spiritual, împărtășit și de C.S. Lewis, observ că majoritatea covârșitoare a celor ce ne identificăm ca fiind români și ne declarăm creștini, adică persoane care împărtățesc și se străduie să trăiască după Cuvântul consacrat de Mântuitorul, tema bucuriei se regăsește într-o abordare de-a dreptul revoluționară.

Hristos – Cuvântul Adevărului -, ne poruncește – da, ne poruncește! – fără nici un ocoliș, să ne bucurăm. Și nu oricum.

Neîncetat!

În acest sens doar o ilustrație: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurati-vă! – Epistola lui Pavel către Filipeni .4:4).

Revenind la sensul comun în care îl folosim, cuvântul „bucurie” înseamnă, cum am arătat deja, „sentiment viu de mulțumire a sufletului” sau, conform unei mai vechi definiții din opusul lui August Scriban, apărut sub egida „Institutul de Arte Grafice Presa Bună”, 1939, o „emoțiune plăcută pe care o simte sufletul când dobândește ori speră că o va dobândi ceea ce-i place…”.

Limpede și convingător, chiar că e arhaic și fără pretenții academice: bucuria este o stare a sufletului viu, aflat mereu în descoperirea lucrurilor care să-i înlesnească o legătură plăcută cu lumea, cu preajma, cu Dumnezeu.

Ce vreau să spun este că bucuria, cea autentică, are – trebuie să aibă – o legătură cu Hristos Domnul!

Dar dacă lucrul acesta e adevărat, nu mai are loc în „ecuație” factorul „dacă merită”!

De ce?

Pentru că, odată Hristos intrat în viața mea, alegerea – inclusiv a „motivelor” de bucurie – a fost făcută!

De cine? – mă veți întreba, iar răspunsul vine, simplu: de El și, atenție, prin El!

Iar de acolo, El este cel care, prin jertfa de la Cruce, dăruiește.

Dacă trăiești cu și prin Mântuitorul, problema bucuriei – și nu numai – este rezolvată.

Nu poți exista altfel decât cu sufletul scăldat într-o neîntreruptă „emoțiune plăcută” a sufletului.

Cu alte cuvinte, bucuria autentică trebuie să fie o stare perpetuă a sufletului care emană mulțumire! Chiar și în încercări! (Iacov.1:2).

În regulă, o să-mi zici, ce-i de făcut iar răspunsul meu este: dacă ai ALES deja, nu trebuie să mai faci mai nimic!

Odată alegerea Celui care este izvorul și țelul ultim al bucuriei trăită și asumată, deschide în fiecare dimineață fereastra și lasă-te surprins de bucurie!

Silviu RAȚIU

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.