Ziarul electronic al arădenilor

Bref. Să fie de ajuns înlocuirea?

Am trecut în această seară prin fața Primăriei. Am vrut să mă conving că e așa cum a scris presa. Că bradul care trebuia să ne bucure Crăciunul este așa cum ne-a fost descris: o uscătură jalnică. O bătaie de joc strigătoare la cer.

Ei bine, chiar așa este. Vreau să zic, încă mai este. Proțăpit în mijlocul pieței unde, în urmă cu trei decenii, au murit niște oameni. Pentru ca noi să ne putem bucura inclusiv de Crăciun. De un Crăciun luminos și demn. În respectul nostru ca ființe umane.

Ce a fost montat în chip de brad de Crăciun în anul acesta reprezintă, fără nici o îndoială, expresia disprețului pe care-l manifestă administrația locală față de cetățean.

Nu merităm, în ochii lor, nici un scuipat.

Să nu ni se spună că, vezi bine, a fost o eroare?

O asemenea uscăciune nu putea fi o eroare. Pentru că, putem presupune, cel care a mers să-l achiziționeze a fost un om sănătos și responsabil. Plătit ca să se priceapă. Așa ne place să credem. Așa ne-am aștepta ca un primar care se dorește „altfel” în ochii arădenilor să procedeze.

Cum s-a descurcat omul Primăriei? Am văzut toți cei care am trecut zilele acestea, prin față Primăriei. Jalnic. Scandalos. O bătaie de joc la adresa bunului simț elementar.

Dar le ce ne așteptăm? De ani buni, aceasta este atitudinea administrației Aradului: nepăsare, indolență crasă, dispreț aruncat fără jenă în fața oamenilor.

În toamnă am ales un primar nou. Am crezut că, deh, se schimbă ceva-ceva. Că va fi mai bine. Măcar puțin și tot era ceva.

Ei bine, după cum se vede, s-au schimbat doar unele figuri. Mai corect, au schimbat doar „măștile”. Pe principiul „Lupu-și schimbă părul, dar năravul…”.

În realitate, totul a rămas la fel. Ba, dacă e să ne uităm la povestea asta cu bradul, e mai rău.

E o palmă. Mai întâi, pe obrazul primarului Bibarț. Din partea celor care-i datorează ascultare. Și care, uite-așa, i-au dat cu tifla. Și de ar fi prima oară.

Și ce a făcut domnul Bibarț, „Bibi al meu” cum îi spunea un subaltern slugarnic?

A „dispus” demontarea monstruozității. Și, este de așteptat, înlocuirea ei. Alți bani, altă distracție. Și gata!

Domnul Bibarț poate fi un om milos, căruia să-i și pară rău de vinovatul/vinovații pentru această bătaie de joc. Dar, să fim de acord, rușinea nu e doar a dumnealui – nu-i o chestiune privată, pe care s-o poată rezolva așa, în timpul uneia dintre vizitele pe cont propriu pe care le face prin oraș.

Să fim de acord, domnul primar – în calitate de angajator pe bani publici – datorează scuze celor care i-au încredințat responsabilitatea de a conduce trebile orașului. Inclusiv de a cheltui cu chibzuință și cu folos banii ce i-au fost încredințați.

Din păcate, până acum nu ne-a oferit prea multe argumente să-l credem că ar ști și că ar putea să facă toate astea. Domnia sa poate fi un om îngăduitor acasă la dumnealui, sau în cercul domniei sale de prieteni. Dar nu atunci când acționează în exercițiul unei autorități ce i-a fost încredințată de comunitate. Atunci, ca un conducător ce se află, domnia sa are îndatorirea de a se dovedi cel puțin un bun manager. Care să performeze în interesul comunității. Corect, eficace și cu pierderi cât mai mici. Pe toate planurile.

Inclusiv să ia toate măsurile pentru a menține disciplina. Oricât ar costa.

E omenesc să încerci să repari o greșeală. Dar este la fel de important să o și îndrepți. Iar pentru asta, uneori, trebuie să aplici și sancțiuni. Cu dreptate și cu considerarea corectă a rolului pedepsei.

Te poți gândi că-l doare pe cel ce a greșit. Dar, în cazul de față, doare mai mult să nu aplici pedeapsa. Pentru că este vorba de durerea oamenilor care se văd înșelați în așteptările lor. Oamenii care te-au ales pentru că au sperat că vei fi mai bun, mai drept, mai eficient decât „celălalt”. Că le vei readuce speranța în suflet, bucuria, satisfacția de a trăi într-un oraș cum este Aradul. Cu bunele și cu relele care-l făceau, până nu de mult, unic și inconfundabil.

Ori, simpla înlocuire a unui brad, cu costurile aferente, nu înseamnă decât că te ascunzi în spatele propriei neputințe.

Dacă nu găsești, ca purtător de autoritate, puterea să aplici sancțiunea/sancțiunile ce se impun celor vinovați în această afacere scandaloasă, cum o să fie în situații mai grave? Care, este clar, nu vor întârzia să apară.

Păcat, domnule primar. Mare păcat.

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.