- Eu ştiu să-ţi spun când e Crăciunul, chiar şi de n-aş avea calendar. - Cum faci? - E zi mare de sărbătoare atunci când cei care, altminteri, trec pe lângă locul unde-mi petrec nopţile – în sac de dormit, acoperit cu cartoane şi cu frunzele ce s-au încăpăţânat să nu cadă până aproape de prima zăpadă – nu numai că se opresc în dreptul meu dar, ce să vezi, îmi aduc şi de mâncare. Aburindă! Şi căni cu ceai fierbinte. (Uneori se-ntâmplă să fie şi vin fiert.) Atâta că aş putea da şi altora. Dar cui să dau, că…