Hai la… boicot!
A strigat ca din gură de şarpe că nu-i corect. Drept urmare, Parlamentul i-a dat voie să se apere. Să plece şi să revină. Şi iar să plece din sală. Cu acelaşi zâmbet pe care l-a afişat şi-n noaptea cu “I-am ciuruit...”.
A cerut să se constate că ar fi un conflict între el şi Parlament, dar nu i-a mers. (Deşi, dacă e să fim corecţi, domnia sa a fost mai mereu în conflict cu Parlamentul, dar nu din vina Parlamentului).
A cerut să vină UE şi unii de acolo mai – mai că au şi venit. Noroc că acolo mai funcţionează cenzura bunului simţ şi oamenii s-au oprit. Mai cu seamă când au aflat că el i-a minţit. Pe faţă. Şi cu zâmbetul (lui) pe buze.
Apoi a cerut să i se pună camere de supraveghere în cabine, iar cei ce organizează referendumul au zis: ”Se face”.
A zis că va fi fraudă, dar nu