A strigat ca din gură de şarpe că nu-i corect. Drept urmare, Parlamentul i-a dat voie să se apere. Să plece şi să revină. Şi iar să plece din sală. Cu acelaşi zâmbet pe care l-a afişat şi-n noaptea cu “I-am ciuruit...”. A cerut să se constate că ar fi un conflict între el şi Parlament, dar nu i-a mers. (Deşi, dacă e să fim corecţi, domnia sa a fost mai mereu în conflict cu Parlamentul, dar nu din vina Parlamentului). A cerut să vină UE şi unii de acolo mai – mai că au şi venit. Noroc că acolo…