Ziarul electronic al arădenilor

Soarele va răsări și mâine (VI)

Și totuși, cineva minte

Citesc un articol în cuprinsul căruia managerul uneia din firmele autohtone ce produc echipamente de protecţie individuale, inclusiv măști declară în mod ritos că nici firma lui, nici alte firme românești, nu au fost contactate de autorități pentru contractare și valorificare.

Altfel zis, producătorii români ar fi pregătiți să asigure piața cu aceste echipamente de protecție dar nu le cere nimeni!

Ăst timp, la punctele de trecerea frontierei, în spitale (!!!!), în farmacii, oriunde te-ai aștepta să le poți cumpăra, echipamentele acestea sunt sublime dar… lipsesc cu desăvârșire, iar cei chemați să se ia de piept cu virusul se plângă că sunt trimiși „pe front” cu mâinile goale”.

Cineva minte, dar cine?

În seara de 30 martie 2020, într-una din intervențiile sale televizate (ar zice unii că-s prea dese, pentru cât ar avea de lucru omul acesta…), noul ministru al Sănătății a fost interpelat de moderator cerându-i-se să confirme, sau nu, acuzele ce veneau dinspre Suceava, acolo unde cadrele medicale acuzau, cu disperare, același fapt: nu există măști, nu există combinezoane, nu există, într-un cuvânt, mijloacele elementare care să-i poată proteja.

Deși la Suceava, situația – așa cum o știe deja o lume întreagă – este critică și încă de mai multe săptămâni.

Care a fost răspunsul ministrului? Că n-ar fi chiar așa dar, ce să vezi, că „o  să luăm măsuri ca în cel mai scurt timp să trimitem… să asigurăm… să facem și să dregem”.

Și totuși, cine minte?

Am adus în discuție doar două dintre multele situații în care lucrurile sunt cel puțin neclare în privința a ceea ce înseamnă pentru omul de rând impactul cu acest virus controversat.

(Îi spun controversat pentru simplul motiv că nici astăzi nu știm cu certitudine de unde vine, cine la „proiectat” și cine l-a lansat în călătoria sa ucigașă, nu știm în mod deslușit, fără echivoc, ce și cum trebuie să facem pentru a ne proteja de el; ni se repetă la infinit că trebuie să rămânem în casă și asta în condițiile în care unii zic că ar fi suficient să evităm zonele aglomerate și să ne ferim de cei care manifestă simptome de răceală – tuse, strănut etc.).

Două necunoscute din multele bâlbe ale unei guvernări incerte, indecise, mult prea gălăgioasă, cu oameni (multe prea)încruntați despre care nu știi sigur dacă sunt supărați – și pe cine – ori sunt speriați, mai speriați decât cei cărora – prin fapte, decizii și acțiuni prompte, simple, coerente și  transparente – ar trebui să le inducă încredere și, de ce nu?, chiar optimism.

La urma – urmei și această epidemie va trece. Desigur, vor rămâne cicatrici, chiar răni deschise pentru o vreme, vor fi și multe sechele dar va reveni soarele și va fi bine!

Eu asta aș aștepta din partea celor care s-au așezat în fruntea oastei ce luptă cu stihiile pandemiei: să-mi dea de un leu speranță, să-mi îndrepte privirea către un mâine pe care – datorită înțelepciunii, dăruirii și pasiunii lor – ar trebui să-l văd măcar un pic mai senin.

Zilnic ne încolțesc din toate părțile inconsecvențele, bâlbele, jumătățile de adevăr, uneori chiar țipetele, deciziile dubioase ale celor de la butoane, construcțiile în prea cunoscutul, de acum, limbaj de lemn de care ziceam că am scăpat de-acum.

Ne înfășoară, ne zgâlțâie, de amețesc, ba cu miros de tămâie, ba cu aromă de parfum ieftin de trandafir. Să te mai miri că-i vezi pe oameni încărcați de povara inceritudinii, a prea multor întrebări fără răspuns sau livrate cu sugestii apocaliptice?!

E, în mod sigur, o vreme a încercărilor – deloc ușoare, deloc dispuse la concesii cu noi, cei aflați, ca mai întotdeauna, în bătaia directă a furtunii!

Cât mă privește, eu vă zic să nu ne îngrijorăm! Nicidecum!

Minciunile – cât de multe-or fi și de gogonate – cum se știe, au picioare scurte, iar soarta mincinoșilor e cunoscută. Chiar dacă nu ne-o fi dat s-o vedem cu ochii, răsplata va bate la ușa împricinaților, iar judecata va fi pe măsură.

Cât despre noi, iată cum ne încurajează – și astăzi – Cuvântul Adevărului: „…Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci EL Însuși îngrijește de voi”. (Epistola Întâia a lui Petru 5:7).

Cu o asemenea încredințare, de ce ne-am mai teme!?

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.