Primul Război Mondial (1914 – 1918), de la a cărei izbucnire se împlinesc anul acesta 104 de ani, a adus şi populaţiei municipiului Arad multă suferinţă.
Durerea celor rămaşi acasă, ai căror fii, îmbrăcaţi în haina militară au căzut eroic pe fronturi se împletea cu sărăcia generală, lipsa forţei de muncă, spaima ocupaţiilor străine, a restricţiilor şi rechiziţiilor de tot felul a strămutării şi internării în lagăre, schimbărilor sociale.
În sprijinul familiilor celor plecaţi pe front, al răniţilor, văduvelor şi orfanilor, Biserica Ortodoxă a adunat fonduri, instituind purtarea în biserică a unui tas de ajutor.
Astfel, până în ianuarie 1915, din parohiile, Arad – Centru, Gai, Cicir, Micălaca, Nădlac, Sâmbăteni, a fost predată suma de 399 coroane.
Nu se cunoaşte identitatea soldaţilor români şi maghiari căzuţi pe front. Doar trei nume sunt pomenite în Biserica Ortodoxă română: Ioan Moise, Ioan Laza şi Teodor Ioţa.
În schimb, numele celor 37 eroi sârbi din Gai au fost înscrisu, în 1934, de către organizaţia Slova, pe o placă din marmură albă şi fixată pe zidul nordic, al Bisericii Ortodoxe Sârbe: Nicola Armaţchi, Mladen Armaţchi, Mişa Armaţchi, Jivco Berar, Mladen Berar, Paia Budişin, Ivan Vlaicov, Laza Vlaicov, Milivoi Docmanov, Mita
Jivoinov, Belco Jivanelov, Petar Lekin, Miloiu Neducin, Andrija Neţin, Borje Ostoin, Mita Ostoin, Mişa Bojin, Mita Petrovici, Milan Popovici, Frania Popovici, Ivan Rus, Borje Rus, Belco Savin, Iosif Savin, Jivco Secianschi, Iefta Secianschi, Sava Simulov, Duşan Ştefanov, Mladen Tirsin, Bogolis Tirsin, Petar Târnovan, Vlada Tinca, Borje Sandici, Belco Sandici, Mita Sandici, Petar Sandici, Isa Sandici.
În memoria celor ucişi în război, au fost ridicate monumente comemorative şi organizate manifestări evocatoare cu prilejul Zilei Eroilor sau a altor sărbători.
O asemenea manifestare organizată cu mult fast, a avut loc, la 10 mai 1930, considerată Ziua Învierii Naţionale, prin Unirea tuturor românilor, în scopul măririi trecutului glorios, îmbărbătării în prezent şi imboldului pentru viitor.
La Servicile Divine speciale, organizate în Gai la bisericile ortodoxe române şi sârbe, au participat membri Consiliului Municipal, reprezentaţi de Ivan Covacevici, Gheorghe Pâncotan, Ştefan Bran, Miloş Secianschi şi alţi funcţionari ai Primăriei.
Din cei 249 invalizi arădeni, ai Primului Război Mondial, 20 aveau domiciliul în Gai: Kalnoki Dionisie, Kovacs Ştefan, Katai Mihai, Kerling Mihai, Harşani Iosif, Miller Iosif, Moţiu Nicolae, Meszaroş Ludovic, Ostoin Simion, Peuman Pavel, Peiacevici Matei, Pain Constantin, Roman Petru, Tyosity Lazăr, Takacs Francisc, Dodean Ioan, Lazar Iosif, Ileş Iosif, Burca Ioan, Fauer Gheorghe.
Printre ei nu se regăseşte nici un ofiţer, dintr-un număr de 20 invalizi, din Arad.
De asemenea, Serviciul Sanitar şi Ocrotiri sociale al Primăriei, evidenţia în 1929, existenţa a 110 văduve de război, cu domiciliul în Arad, care erau private de mijloace decente de trai. Dintre acestea, 20, adică 18,1%, locuiau în Gai. (…)
În 1920, Parohia Ortodoxă Română din Gai a înregistrat 12 orfani de război: Gavril Ardelean, Petru Ardelean, George Ardelean, Catiţa Hăbălic, Dimitrie Hăbălic, Ioan Hăbălic, Petru Hanga, George Hanga, Maria Hanga, Vasile Hanga, Vioara Iovin, Elena Iovin.
În anul 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, românii din Micălaca, care au fost mobilizaţi, au solicitat să defileze pe centrul Aradului în grup compact, românesc, cântând cântece naţionale, din care n-a lipsit „Deşteaptă-te române”.
Deoarece problemele legate de Armată şi de Apărare se găseau în directa subordine a Vienei şi nu ţineau nicidecum de voinţa Budapestei, cererea ostaşilor micălăceni a fost acceptată.
În plus, detaşamentul românesc din Micălaca şi-a confecţionat şi un drapel propriu de luptă, numai că micălăcenii, jucându-se puţin cu culorile steagului imperial, le-au nuanţat în aşa măsură, încât acestea erau roşu, galben şi albastru, de fapt culorile naţionale româneşti.
În memoria celor căzuţi în Primul Război Mondial, în fostul cimitir militar din Arad-Micălaca, aflat pe Calea Iuliu Maniu, a fost ridicat un impunător monument din marmură albă pe care erau consemnate 200 de nume ale eroilor căzuţi pe câmpul de luptă din zonă.
O parte din cetăţenii din Sânicolaul Mic, îndeosebi tineri, au căzut pe câmpurile de luptă din Galiţia şi pe alte fronturi, mulţi au fost făcuţi prizonieri şi au ajuns până în Turkestan. În timpul războiului au căzut în luptă 40 de eroi din rândul catolicilor, dar au fost şi eroi din rândul ortodocşilor, în memoria cărora a fost ridicat monumentul din curtea bisericii din Sânicolaul Mic.
Monumentul a fost ridicat în memoria celor căzuţi în Primul Război Mondial, 1914-1918.
Pe monument se pot observa o mulţime de nume de eroi, printre care numai dintr-o singură familie, familia Cigorean, sunt trei bărbaţi căzuţi în luptă în primul război mondial: Pavel, Petru şi Gheorghe Cigorean.
Surse:
Monografiile oraşului Arad – Cartierul Gai, Volumul I, prof. Horia Truţă
Micălaca monografie – Augustin Mureşan, Rodica Colta, Doru Sinaci Felicia Oarcea, Editura Mirador 2010
Sânicolaul Mic – aşezarea cu cinci cimitire, Vasile Motocea, Editura Mirador 2012
