Ziarul electronic al arădenilor

Mănăstirea de la Mayerling, de la tragedie la credinţă

DSC00092GALERIE FOTO Mănăstirea de la Mayerling este situată în localitatea cu acelaşi nume, lângă Alland, la Sud-Vest de Viena.

El a fost castel de vânătoare până în anul 1889, când a avut loc o tragedie. Ulterior, castelul a fost transformat într-o mănăstire, care a fost cedată Ordinului Carmelit.

De la castel la mănăstire

În 30 ianuarie 1889 a avut loc tragedia de la Mayerling: prinţul moștenitor Rudolf și tânăra Mary Vetsera au murit în circumstațe care au rămas învăluite în mister.

În același an, împăratul Franz Joseph  I a luat hotărârea de a transforma castelul de vânătoare de la Mayerling într-o mănăstire carmelită. Împăratul a dorit ca aici să fie un loc de rugăciune și astfel, în cei 125 de ani care au trecut de la tragedia de la Mayerling, care a schimbat istoria Europei, călugăriţele carmelite îi îndeplinesc acestuia dorința, fără întrerupere.

La o vizită la acest castel se pot vedea, pe lângă biserica în stil neoclasic, câteva săli de expoziție, capela Elisabeta (Elisabethkapelle), sicriul baronesei Mary Vetsera, potirul împăratului Franz Josef, poze și lucruri din epoca respectivă.

Centrul mănăstirii este biserica, al cărei altar se află exact pe locul dormitorului în care prinţul moștenitor Rudolf și Mary Vetsera au fost găsiți morți. Dormitorul a fost dărâmat, iar pe locul lui a fost construit altarul bisericii. Acolo se oficiază o liturghie, în fiecare zi.

Impresionantă este și capela laterală în care se află o statuie a Fecioarei Maria, donată de împărăteasa Elisabeta, care o reprezintă pe Madona în suferință cu inima străpunsă de un cuțit.

Călugăriţele carmelite se roagă cu dăruire pentru mântuirea lumii. Toți oamenii sunt cuprinși în rugăciunile lor zilnice.

Călugărițele sunt membre ale Ordinului Carmelit, un ordin romano-catolic (lat. Ordo Fratrum Beatissimae Mariae Virginis de Monte Carmelo), adică Ordinul Fraților Sfintei Fecioare Maria de pe muntele Carmel, care a luat ființă în jurul anului 1150, pe muntele Carmel (Israel) și care continuă tradiția eremiților, deci a celor care trăiesc mai mult sau mai puțin izolați de lume.

În secolul al XV-lea, din acest ordin s-a desprins ramura feminină denumită carmelite.

Mănăstirea de la Mayerling poate fi vizitată zilnic:

vara (1 aprilie – 31 octombrie): între orele 9.00 – 13.00 și 13.30 – 18.00

iarna (1 noiembrie – 31 martie): între orele  9.00 – 13.00 și 13.30 – 17.00.

Intrarea costă 3 euro pentru adulți, 1,50 euro pentru copiii cu vârste între 6-14 ani, banii fiind adunați pentru renovare.

Slujbele religioase se oficiază de luni până sâmbăta, începând de la 6.45, iar duminica și în sărbătorile legale, de la 19.00.

Annual, aproximativ 100.000 de vizitatori merg să vadă locul presupusei tragedii. De la Viena la Mayerling sunt 25 de kilometri, circa o jumătate de oră de mers cu mașina.

Mayerling, istoric tragic

Prinţul moștenitor Rudolf, singurul fiu al împăratului Franz Josef I și al soției acestuia Elisabeta („Sissi”), s-a sinucis în castelul de vânătoare de la Mayerling, nu înainte de a-şi împuşca iubita de 17 ani, Mary von Vetsera.

Cu trei ani înainte de tragedie, prinţul Rudolf a dobândit proprietatea de la Mayerling și a transformat-o într-un castel de vânătoare.

Camerele au fost amenajate simplu și el însuși trăia acolo lejer și fără etichetă. La una dintre vizite însă, în ianuarie 1889, la o zi după sosire, prinţul a împușcat-o pe iubita lui, iar apoi s-a împușcat și el.

Legendele spun că, oficial, s-a încercat să se mușamalizeze sinuciderea fiului împăratului din cauză că, sinucigaș fiind, nu mai putea să fie înmormântat religios, iar reputația familiei ar fi avut de suferit.

Astfel, prințului Rudolf i s-a întocmit un certificat medical care atestă că nu ar fi fost în deplinătatea facultăților mintale în momentul incidentului.

El rămânea însă ucigașul tinerei baronese, ceea ce nu era compatibil cu rolul său de prinț moștenitor și de aceea aceasta a trebuit să dispară.

Mary Vetsera a fost acuzată că s-a sinucis și a fost înmormântată în taină.

Tot legendele spun că ea a fost repede transportată de acolo într-o trăsură și i s-a pus un băţ între haine ca să stea dreaptă și să dea impresia că este vie.

Împrejurările în care a murit Rudolf și iubita lui nu au putut să fie pe deplin clarificate.

Se presupune că în posesia familiei Habsburg se afla o casetă cu pistolul, cartușele goale și alte mici obiecte de la locul incidentului.

Rudolf a fost înmormântat în Viena, în Kapuzinergruft (cavoul capucinilor), acolo unde sunt îngropați cei din familia Habsburg și Habsburg-Lothringer, iar Mary Vetsera în cimitirul din Heiligenkreuz, la circa 4 km distanţă de Mayerling. Mormântul ei din cimitir este vizitat  de o mulțime de curioși.

Poveste de dragoste tragică

Mary, iubita prinţului moștenitor, care în 30 ianuarie 1889 și-a găsit moartea alături de el, a fost, la vremea aceea, ca de altfel toate tinerele de vârsta ei, fascinată de prinţul moștenitor Rudolf.

Ea i-a scris acestuia o scrisoare de dragoste la mijlocul lunii octombrie 1888. După ce Rudolf i-a răspuns, cei doi s-au întâlnit. La acel moment, prinţul, care suferea de depresie. hotărâse de mult să sfârșească cu viaţa și căuta pe cineva care să îl însoțească dincolo de moarte.

Cei doi s-au întâlnit la Mayerling, în 28 ianuarie 1889, unde, în 30  ianuarie, a avut loc „drama de la Mayerling”, soldată cu moartea celor doi iubiți.

Mayerling, subiect de film

Mayerling este un film romantic, o co-producție franco-britanică, produs în 1968. Filmul este transpunerea pe ecran a tragediei petrecute în castelul Mayerling.

Distribuția filmului cuprinde actori precum Omar Sharif, Catherine Deneuve, James Mason, Ava Gardner, Geneviève Page, James Robertson Justice și Andrea Parisy. Scenariul filmului a fost scris de Terence Young.

Filmul a fost realizat de Les Films Corona și Winchester și distribuit de MGM.

Acțiunea filmului s-a bazat pe romanele Mayerling de Claude Anet și L’Archiduc de Michel Arnold. Filmul a fost regizat de Anatole Litvak, care s-a ocupat cu viața și întâmplările reale de la Mayerling.

Deși filmul nu este complet documentat istoric, el a fost acceptat de public, probabil în parte și din cauza seturilor sale generoase și a costumelor vremii.

text&foto: Rodica Roşca

IMG_0301.jpg IMG_0304.jpg IMG_0307.jpg IMG_0310.jpg IMG_0311.jpg IMG_0312.jpg IMG_0313.jpg IMG_0316.jpg IMG_0317.jpg IMG_0320.jpg IMG_0321.jpg IMG_0323.jpg IMG_0325.jpg IMG_0329.jpg IMG_0331.jpg IMG_0333.jpg IMG_0337.jpg IMG_0338.jpg DSC09938.jpg DSC09941.jpg DSC09956.jpg DSC09960.jpg DSC09961.jpg DSC09964.jpg DSC09965.jpg DSC09966.jpg DSC09967.jpg DSC09970.jpg DSC09971.jpg DSC09972.jpg DSC09975.jpg DSC09978.jpg DSC09988.jpg DSC09989.jpg DSC09990.jpg DSC09991.jpg DSC09994.jpg DSC00001.jpg DSC00003.jpg DSC00013.jpg DSC00014.jpg DSC00026.jpg DSC00063.jpg DSC00064.jpg DSC00065.jpg DSC00087.jpg DSC00090.jpg DSC00092.jpg DSC00096.jpg DSC00098.jpg DSC00099.jpg DSC00038.jpg DSC00100.jpg DSC00042.jpg DSC00047.jpg DSC00053.jpg DSC00067.jpg DSC00069.jpg DSC00073.jpg DSC00025.jpg DSC00024.jpg DSC00035.jpg DSC00029.jpg

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.