– Ascultă, Biblia spune că Dumnezeu urăște despărțirea unei familii. Dar, în același timp, Biblia admite că există situații în care divorțul este îngăduit. Cum împac aceste două realități? Și mai ales… cum știu când o căsătorie trebuie salvată și când trebuie lăsată să se încheie?
– Întrebarea ta nu e doar teologică. E umană. E dureroasă și foarte actuală. E una dintre cele mai grele întrebări pe care și le poate pune un om credincios.
-Hai să o luăm încet, cu lumină și cu adevăr. Ce spune Biblia cu adevărat despre divorț
– Știu ce spune tradiția. Dar, chiar așa, ce spune Biblia, fără filtre?
– Biblia spune trei lucruri esențiale:
- Idealul lui Dumnezeu este unitatea. „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” Idealul e clar: unitate, nu ruptură.
- Realitatea omului este fragilitatea. „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa.” Dumnezeu nu ignoră răul, abuzul, trădarea, violența dar nici nu lasă lucrurile fără rezolvare.
- Divorțul este permis doar în anumite situații În Scriptură găsim două motive: adulterul, abandonul (inclusiv formele moderne: abuz, violență, manipulare, pericol).
Biblia nu impune în nici un caz divorțul, nici nu-l încurajează, dar îl îngăduie pentru protecția celui rănit, pentru a deschide perspective unui nou început.
– Aici mă încurc. Când este divorțul un păcat?
– Divorțul este păcat doar când este nejustificat, pornit din motive egoiste, sau rezultatul unei decizii impulsive și, întotdeauna, motivat de dorințe străine de voia lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, e bine să subliniem că divorțul nu este păcat când este pentru protecția unuia dintre soți, când reprinză o eliberare de sub teroarea – fizică sau mentală – a celuilalt soț, când reprezintă o șansă de evadare din abuz, din trădare, din violență, o ieșire din abandon, de orice fel ar fi el.
Biblia nu „disciplinează” victimele, le protejează. În același timp, Biblia disciplinează, sancționează nedreptatea.
– Când vorbim de o căsătorie care nu este „unită de Dumnezeu? Dacă doi oameni sunt căsătoriți, dar nu alcătuiesc „un singur trup”? Dacă trăiesc în minciună? Dacă se tolerează, dar nu se iubesc?
– Corect! Pentru că, atunci ei nu alcătuiesc o familie, ci trăiesc într-o ficțiune, altfel spus, o imensă minciună.
Să ne înțelegem, o căsătorie „unită de Dumnezeu” se vede în roadele pe care le produce în viața soților, a copiilor și în impactul pe care-l are în locul unde trăiesc cei doi soți. Viața lor este construită pe o credință autentică, întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe respect, pe sacrificiu, demonstrează maturitate în decizii, asigură vindecare în moment delicate și, lucru cel mai important, scoate în evidență roadele Duhului.
Pe de altă parte, o căsătorie „unită” de oameni se definește prin tensiunea vizibilă care există între soți, în răceala care îngheață orice inițitivă comună. O căsnicie în care Domnul e neglijat este un teatru perpetuu bazat pe manipulare, pe manifestări vădite de egoism, toate conducând la instaurarea unei atmosfere plină de toxicitate.
– Aș zice că o căsătorie care nu a fost „unită” în mod real de Domnul, este o făcătură jalnică – fie ea poleită cu aur -, chiar dacă termenul poate părea prea aspru. Cei doi trăiesc de la început în minciună și o hrănesc cu bună știință – minciuna că ar fi o „familie”, deși ei nu fac decât să se chinuie ca să hrănească niște aparențe.
– Și știi ce e trist? Că o astfel de alcătuire îi consumă pe cei doi, îi arde pe dinăuntru și le compromite mărturia, aducându-i în pragul falimentului.
– Din nefericire, unii ajung să și treacă pragul acesta chiar dacă n-o vor recunoaște.
– Nu greșești: doi oameni care nu sunt uniți prin „legătura dragostei”, trăiesc într-o realitate virtuală, deopotrivă dăunătoare pentru ei, pentru copiii lor, dar și pentru mediul înconjurător, prin modelul greșit pe care-l promovează.
– Am fost întrebat adesea, cât timp să aștept dacă observ că trăiesc într-o relație toxică? Cât trebuie să rabd de dragul exclusive al aparențelor sau ca să nu ne trezim „puși la disciplină”?
– Aici e durerea. Rezolvarea depinde de răspunsul la trei întrebări decisive:
- Există dorință reală de schimbare? Nu promisiuni. Fapte.
- Există pericol de a te compromite în fața propriei conștințe, în fața copiilor de care ești responsabil? Dacă da – pleci imediat.
- Există o lucrare a Duhului care să intervină în sens reparator? Dacă nu – nu ești legat. Biblia nu cere așteptare nelimitată. Biblia îți cere discernământ, în tot ceea ce faci, cu atât mai mult în ce privește acest capitol al vieții.
– Și dacă, în pofida unor eforturi, divorțul devine inevitabil?
– Nu uita, Dumnezeu nu abandonează pe nimeni în pragul unui divorț. Adu-ți aminte ce ne spune El: „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi”. Dumnezeu stă întotdeauna lângă cel rănit.
Concluzia dialogului
– Fără nici o îndoială, divorțul nu este idealul lui Dumnezeu. Dar nici minciuna, nici abuzul, nici moartea interioară nu sunt. Divorțul nu este prima opțiune. Nu uita, El ne avertizează în modul cel mai serios să nu ne înjugăm la un jug nepotrivit iar asta, atenție, nu are în vedere doar aspecte formale. Dimpotrivă, ne îndeamnă să analizăm cu cea mai mare grijă toate aspectele pe care le presupune un angajament de magnitudinea întemeierii unei familii, tocmai pentru a nu ajunge să ne confruntăm cu drama unui divorț. Dar, să avem grijă, în lumina Scripturii, divorțul nu constituie, în mod automat, un păcat. Uneori, divorțul este o protecție pe calea spre eliberare, alteori o formă de revenire la adevăr, și, culmea, aproape întotdeauna, o formă de har – în dragostea Lui plină de îndurare, Domnul îți întinde mâna pentru a te ajuta să revii pe cale.
– Deci, până la urmă, divorțul nu este capătul lumii?
– Nu. De cele mai multe ori este capătul minciunii. Și începutul adevărului.
5 pași mărunți ai discernământului în moment de cumpănă:
- Spune Domnului adevărul despre relație. Nu minți și nu te mai minți. Nu mai acoperi. Nu mai cosmetiza.
- Caută ajutor spiritual și terapeutic. Nu du singur povara. Ia-ți inima-n dinți și cere ajutor Domnului, fraților, celor cărora le pasă cu adevărat.
- Observă faptele, nu promisiunile. Schimbarea reală se vede, ea produce rezultate.
- Protejează-ți sufletul și demnitatea. Dumnezeu nu cere sacrificarea identității.
- Roagă-te pentru lumină, nu pentru prelungirea, în orice condiții, a suferinței Lumina înseamnă eliberare și, mai mult, în toate cazurile înseamnă restaurare.
Silviu RAȚIU
