– Mă tot frământă un gând: a avut Iisus parte de un proces adevărat?
– Dacă mă uit atent la Evanghelii, răspunsul pare să fie „nu”. În orice caz, nu un proces în sens juridic, nu o judecată în care probele sunt cântărite, martorii ascultați, iar verdictul pronunțat conform legii.
– Dar Pilat nu a fost un magistrat roman?
– Ba da. Și tocmai asta mă intrigă. Un magistrat roman era obligat să respecte procedura. Iar Pilat, de trei ori, se derobează și declară public: „Nu găsesc nicio vină în El.” În dreptul roman, asta ar fi echivalat, dacă se ținea efectiv un proces, cu achitarea, iar Iisus ar fi trebuit eliberat imediat și necondiționat.
– Atunci de ce continuă Pilat mascarada?
– Pentru că el nu era doar un om al legii. Nu uita, un guvernator era, mai întâi de toate, un om al politicului, iar din această perspectivă, acolo era o presiune politică, o mulțime agitată, o frică de revoltă, un grup de manipulatori abominabili. Adu-ți aminte, Pilat nu pronunță nicio condamnare în acest caz. Nu spune: „Îl găsesc vinovat și îl condamn la moarte.” Spune doar: „Luați-L voi și răstigniți-L.” Asta nu este sentință. Este o încercare de a pasa responsabilitatea, după ce, adu-ți aminte, într-un gest jalnic, se și spală pe mâini: de evrei, de „cazul” lor, dar și de Iisus.
– Și totuși, Iisus ajunge pe cruce. Cum se explică asta?
– Aici se deschide un alt plan, mai adânc decât cel juridic: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu…”. Nu scrie: „L-a condamnat.” Nu scrie: „L-a judecat.” Scrie: „L-a dat.”
– Ce înseamnă „L-a dat”?
– Înseamnă jertfă. Înseamnă altar, nu tribunal. Înseamnă miel de jertfă, nu infractor vinovat.
Dacă Pilat ar fi rostit o condamnare, atunci Iisus ar fi devenit, în ochii legii, vinovat. Dar un miel de jertfă nu este jertfit pentru că ar fi fost găsit vinovat. Un miel nu este judecat înainte de a fi jertfit. Este ales tocmai pentru că îndeplinește condiția jertfei: este curat, fără prihană.
– Deci absența procesului în sens legal nu este o întâmplare?
– Nu. Este o condiție. Dacă ar fi existat un proces în sens legal, Iisus ar fi trebuit achitat și eliberat. Nu a existat nici o dovadă care să-l încrimineze – nici juridic, nici spiritual. De ar fi fost posibilă o condamnare reală, Iisus nu ar mai fi putut fi privit ca fiind „fără prihană”. În ambele cazuri, jertfa ar fi fost imposibilă.
– Și atunci ce rămâne?
– Rămâne exact ceea ce spune Scriptura: Iisus nu a fost condamnat – Iisus a fost dat ca jertfă. Răstignirea, în acest caz, nu este o pedeapsă juridică, ci un mijloc tehnic prin care jertfa se împlinește. Pilat nu aplică o sentință, ci doar permite, fără voia lui chiar, ca planul Tatălui să se desfășoare.
– Și de ce tocmai răstignirea?
– Pentru că era singura formă de execuție romană care nu mutila trupul. Niciun os nu i-a fost zdrobit. Trupul a rămas întreg, așa cum cerea Scriptura despre mielul pascal. Totul se potrivește cu o precizie care nu poate fi întâmplătoare.
– Așadar, ce concluzie trag?
– Că moartea lui Iisus nu este rezultatul unui proces omenesc, ci împlinirea unei hotărâri divine. Că Pilat nu L-a condamnat în sens juridic, ci doar L-a „lăsat”, pentru a se împlini Scriptura. Că oamenii nu L-au putut găsit vinovat, ci doar L-au răstignit, desăvârșind jertfa.
– Iisus a luat vina asupra Sa. Numai așa putea să îndeplinească condiția Jertfei.
– Adevărat. Gândește-te, dacă Iisus ar fi fost „condamnat” de Pilat, hotărârea Tatălui, luată cu mult, mult înainte, nu ar mai fi avut nici un sens. Cel pus pe cruce nu ar fi fost altceva decât un biet infractor dovedit, nicidecum Mielul de jertfă.
În final, putem spune că nu tribunalul roman – de fapt nicio instanță omenească – a decis moartea Lui, ci hotărârea Tatălui ca parte a Planului Său de Mântuire a omenirii, luată din dragoste pentru lume.
Silviu RAȚIU
