„…lasă că-i bine şi-aşa, sănătoşi să fim…
E una din expresiile cu care mă întâlnesc adesea în stările mele de vorbă cu românii pe care viaţa, meseria, sau, pur şi simplu întâmplarea, mi-i scoate în cale.
Un fel de încurajare sau, mai ştiu şi eu, o vagă consolare pentru neîmpliniri, pentru picioare primite în fund de peste tot?! Încercare de a atenua gustul amar pe care ni-l lasă în gură apartenenţa de un loc unde lucrurile bune li se întîmplă mereu altora?!
Nimeni nu pare să observe că-n timp ce noi ticluim, zâmbind stânjeniţi, pilule de încurajare-justificare-sedativ amăgitoare, nisipul din clepsidra personală ni se scurge implacabil, iar corabia ai cărei pasageri suntem se apropie tot mai tare de un nafragiu pe care, chiar şi cu un minim efort, l-am putea evita.
Pentru că, să nu uităm, nici celor de pe „Titanic” nu sănătatea le-a lipsit…
Silviu Raţiu
