Putin a atacat Ucraina – stat suveran și independent. O face pentru că așa vor mușchii lui și pentru că, pur și simplu, POATE!
Nimeni nu i-a stat și nici nu-i stă în cale!
De ce?
Pentru că „ceilalți” le au numai din vorbe.
Ori, din vorbe, Ursul Siberian nu va putea fi oprit. Niciodată!
Ursul Siberian este – cum s-a dovedit de atâtea ori – o fiară care, dincolo de faptul că este puternică este și inteligentă. El știe că poate și, ca atare, trece la fapte.
Putin știe că noi, ăștialalți, le avem doar din vorbe. De aceea, el își poate permite să facă tot ceea ce are el chef.
„Am fost nevoiți să facem așa, nu se mai putea altfel!”- sunt vorbele pe care le-a lansat în eter câteva minute după ce a trecut la fapte: armată cât cuprinde, rachete, tancuri, artilerie, tot tacâmul.
La ce ne putem aștepta noi, viețuitori în coasta rusului?
Păi la ce ne-am așteptat, în cursul istoriei, atunci când nu am știut să ne ținem gura și să lăsăm ca Ursul Siberian să apuce să moțăie până ce ajunge la Prut.
Cam asta ar fi ceea ce s-ar numi norocul nostru: să-l lăsăm să-și facă mendrele pe unde apucă, doar-doar îl ia moleșeala și ne lasă în pace.
Iar noi, ce facem?
Prin vocea întâiului om al Statului, marele politician Klaus Werner Johannis, ne apucăm să ne dăm mari și să ne oțărâm. Umplem țara cu armate străine care să facă, oare ce?
Transformăm România în teatru de război? A cerut poporul așa ceva? În presă, numai urlete războinice, în vreme ce prețurile o urcă, oricum, spre cer, facturile îngroapă vise și puținele iluzii care ne-au mai rămas, iar oamenii se uită cu tot mai mare teamă spre locul de unde ar trebui să răsară soarele.
Numai ce strănută Ursul Siberian una și România, ca stat, începe să aibă niște probleme. Putem fi siguri.
Cu cei de i-am primit la Deveselu cu tot.
Că veni vorba, ați văzut ce au pățit ăia din Afganistan? Cum au fost ei păziți de americanii lui Biden? Nici măcar pe ai lor nu i-au salvat pe toți.
Președintele de acum al SUA nu apucă să lege două fraze intelegibile până ce îl ia moțăiala. Omul ăsta ne garantează?
Uniunea Europeană?
Păi să vedem: dacă Ursul Siberian se supără tare de tot, Uniunea Europeană îngheață în câteva zile. N-au reușit să ajungă la consens nici măcar pe tema unor „sancțiuni” de tip „bau-bau”, cum o să se unească în caz că baiul va fi, Doamne ferește, mai mare?!
Să fim serioși: cu alde Putin nu ai ce să o dai la pace, decât într-un singur fel: îl dobori!
Ei da, pentru asta e nevoie, să fim serioși, de „cojones”.
De unde „cojones”, când până și coana Angela Merkel a ieșit la pensie?! (O fi știut ea ceva…).
Dacă e să deschidem ochii, nu putem vedea decât că UE – cu tot cu Consiliulul Europei, Parlamentul European și tot acaretul de birocrați adunați de nici nu se știe unde – are cu totul alte preocupări decât să-l pună cu botul pe labe pe oțărâtul Vladimir.
Iată numai două exemple. Simple, pe înțelesul orișicui. UE nu a putut să adopte, prin consens, o măsură de sancțiune care ar fi lovit în mod real și dur Rusia: excluderea din sistemul SWIFT. Se știu ei cine s-au opus și pentru ce, dar semnalul este limpede: pentru unele țări europene se păstrează sloganul „Adio (Putin) dar rămân cu tine…”.
Apoi, UEFA a interzis arborarea unei pancarte prin care niște bieți fotbaliști au vrut să dea glas indignării, dar mai ales, speranței lor: „STOP WARR!”. Cică pe stadion nu se poate face politică. Dar, oare, atunci când anumite naționale europene îngenunchează înaintea câte unui meci, în semn de solidaritate cu o anumită mișcare ce vine taman din SUA, atunci nu-i vorba de politică?!
Așa că, despre ce vorbim când zicem „sancțiuni”?
Să fim serioși!
Ne-o spune foarte raționalul și lucidul Medvedev: „Numai gura e de ei! Suntem obișnuiți cu chesiile astea! Am pus piciorul în Georgia și ne-am făcut de cap, am ocupat Crimeea și am rămas acolo, ne-am făcut mendrele în Siria și continuăm s-o facem – peste tot ne-au amenințat cu sancțiunile lor dar cui să-i pese, câtă vreme totul rămâne la stadiul de „parole-parole-parole”!?
Putin a atacat Ucraina în disprețul oricăror norme de drept, în disprețul oricărei logici, în disprețul oricărei rațiuni. Putin ucide oameni simpli, neînarmați – femei, copii, bătrâni, fără alegere.
Putin își face de cap din nou.
Pentru că POATE!
Până când?
Silviu RAȚIU
