Fratele meu avea mai demult, pe vremea comunismului, o femelă dalmațian, pe care a botezat-o Frida. Era o frumusețe! Jucăușă și iubitoare! Când ne beam cafeaua și apărea Frida, trebuia să ne repezim cu toții la ceștile de cafea, să le luăm rapid în mâini și să le ridicăm deasupra capului ca la un semnal, întrucât Frida mătura cu coada totul pe o rază de câțiva metri. Cineva a spus că Frida nu e câine de vânătoare, ci de bombardament!
Într-o zi, fratele meu o plimba pe Frida pe străzile din Râmnicu Vâlcea. Zic că o plimba, dar cine i-ar fi văzut, ar fi putut să jure că Frida era cea care îl plimba pe el. Pe lângă că era jucăușă, era și foarte încăpățânată și puternică. La un moment dat, dintr-o mașină care a trecut pe lângă ei, s-a auzit un glas puternic:
– Mai bine ai crește un porc, mă!
Vedeți? Aceasta era mentalitatea pe atunci: totul trebuia să-ți aducă un câștig material, totul trebuia să se transforme în ceva bun de mâncat. Ai o bucată de pământ? De ce să cultivi flori? Ce, florile se pot mânca? Mai bine pui o varză, un cartof, sau orice altceva ce se poate pune pe masă!
Din nefericire, această mentalitate a supraviețuit comunismului. Societatea este în așa fel construită încât copilul este învățat de mic că totul trebuie să se transforme în bani.
Alegerea meseriei, a carierei și, în general, a drumul în viață are la bază profitabilitatea materială. Meseria pe care ți-o alegi trebuie să-ți aducă un venit cât mai mare, numai astfel vei fi fericit. De ce să vrei să devii artist, de pildă, când este cunoscut faptul că artiștii cam mor de foame? În acest mod, înclinațiile naturale ale copilului sunt înăbușite sau ignorate, el fiind îndrumat să își facă negreșit o carieră bănoasă, iar arta (muzica, literatura, cinematografia, artele plastice etc) să fie indexate la categoria „hobby”.
Nu contează că respiri prin artă și că muzica sau scrisul îți curge prin vene, fă-te doctor, că e o meserie respectabilă și bănoasă, magistrat, IT-ist, că uite cât se câștigă și mai e și de viitor, contabil, economist etc etc. Nu contează că urăști matematica, anatomia sau fizica! Astea sunt fițe de adolescent! Bagă-ți mințile în cap și gândește-te la viitorul tău!
Se uită însă că și doctorii, și magistrații, și IT-iști, și contabilii sau economiștii, toți ascultă muzică, toți se uită la filme, toți citesc o carte sau se uită la o întrecere sportivă. Mercantilismul acesta este de-a dreptul cinic: arta te duce la sapă de lemn, așa că lasă-i pe alții să se chinuie, să facă foamea și să fie considerați un fel de a cincea roată la căruță. Tu câștigă bani și bucură-te de truda lor cât poți. Să nu cumva să te faci artist, limitează-te doar la a te bucura de arta făcută de alții și de care nu te poți lipsi. Tu să nu riști nimic, lasă-i pe alții să riște! Tu vezi-ți de treabă!
Decât să plantezi și să îngrijești o floare, mai bine cumperi una de la florărie, dacă ai chef, profitând de munca altuia care a plantat și a îngrijit floarea de care te bucuri tu!
În Israelul timpuriu, leviții erau susținuți material de celelalte seminții, pentru că tot Israelul știa importanța slujirii leviților.
Astăzi, deși cu toții consumăm artă, sub diferitele ei forme și de calități diferite, societatea îi marginalizează pe artiști până într-atât încât aproape niciun părinte nu și-ar lăsa copilul să purceadă la un asemenea drum. Viitorul artei stă în mâna celor curajoși până la inconștiență, a celor capabili de sacrificiu de sine, a celor rebeli și ciudați, a non-conformiștilor, a acelor neica-nimeni nebuni care pun banul pe locul doi, în favoarea pasiunii.
Noi, din birourile noastre somptuoase, cu conturile doldora, vom continua să citim, să ascultăm muzică, să urmărim filme, să mergem la teatru sau la vernisaje, ignorând cu desărvârșire faptul că în spatele fiecărei bucurii cu care ne delectăm se află un ciudat, un rebel, un inconștient, pe care societatea, adică fiecare dintre noi, l-a transformat în paria.
Eugen BLAJ
