Istoria omenirii ar fi arătat cu totul altfel dacă în decursul ei nu ar fi existat anumite momente de cotitură nefaste. Unele dintre ele priveau societatea în ansamblul ei, altele defineau destinul individual al unor oameni care, la rândul lor, aveau să schimbe radical istoria.
În câteva cuvinte, fără a intra în analize detaliate, voi enumera câteva astfel de cotituri, ale căror urmări aveau să afecteze omenirea în ansamblul ei.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Tratatul de la Versailles a demonstrat incapacitatea învingătorilor de a-și gestiona propria victorie, umilind Germania, îndatorând-o peste măsură, sfârtecând-o și aruncând-o în haos.
În anul 1919, Republica de la Weimar aducea pe scena europeană prima democrație autentică. Înăbușind mișcarea extremei comuniste, trecând prin zvârcoliri teribile, Weimarer Republik a reușit într-o mare măsură să stabilizeze țara și să aducă un germene de prosperitate. Un prim moment de cotitură fatală avea să vină de peste ocean, prin Marele Crah de pe Wall Street, „Joia neagră”, care avea să zdruncine lumea și să arunce din nou fragila Germanie în haos.
„Marea depresiune”, cum a fost numită, a pornit de la un om, gen Ioan Stoica, și de la un joc piramidal, cum a fost vestitul nostru „Caritas”. Bogătașii lumii au pierdut sume exorbitante, mergând însă mai departe pe drumul lor. Pentru mulți oameni de rând însă, Crahul a însemnat sfârșitul.
Cum se întâmplă întotdeauna și cum ar trebui să știe și politicienii de astăzi, fondul de pauperitate și lipsă de orizont aduce în prim plan extremele politice. Așa a luat naștere nazismul, având la vremea respectivă un mare val de admiratori, care găseau în extrema dreaptă singura soluție.
Un alt moment fatal de cotitură a fost decizia Academiei de Arte de la Viena de a-l respinge de două ori pe candidatul Adolf Hitler. Deși picta cu destul talent clădiri și peisaje, candidatul nu știa să redea portrete, motiv pentru care a fost sfătuit să se facă mai degrabă arhitect. Frustrat, naționalist bigot și fanatic, el a devenit, grație unei cotituri cu urmări nebănuite, Fuhrer-ul de mai târziu.
Un alt pion pe tabla de șah a istoriei recente, Stalin, din patriotul georgian cu vagi veleități poetice, Vissarion Ivanovici Djugașvili ar fi putut deveni un preot oarecare, dacă nu ar fi fost supus umilințelor greu de suportat din școlile ortodoxe ruse unde încerca să își construiască un viitor.
Churchill, din elevul mediocru, din politicianul ratat, din ziaristul literat, nu ar fi ajuns prim-ministru dacă nu s-ar fi întâmplat să cadă prizonier în mâinile burilor și să nu evadeze vitejește, întorcându-se ca un erou în Marea Britanie. În paranteză fie spus, Churchill s-a numărat printre victimele crahului american, pierzând la caritasul lor mai bine de o jumătate de milion de dolari, o sumă enormă la vremea aceea.
Iată numai o conjunctură mondială și trei destine individuale, supuse toate unor cotituri cu urmări imprevizibile, care au schimbat dramatic întreaga omenire. Ne-am putea da seama cât de radicală a fost schimbarea doar dacă ne-am imagina cum ar fi fost dacă… și dacă… și dacă…
Egoismul, mercantilismul și prostia conducătorilor, sărăcirea populației și frustrările individuale sunt premizele apariției fatidice a unor mișcări extremiste. Iar dacă cititorii acestor rânduri își imaginează că subiectul dicuției este al doilea război mondial, se înșeală. Este vorba despre un prezent tulbure și amenințător, care planează asupra lumii întregi.
„Un popor care nu-și cunoaște trecutul este condamnat să îl repete” – spunea Nicolae Iorga.
Oamenirea întreagă, dacă nu învață din istorie nimic, se îndreaptă inevitabil spre un dezastru iminent.
Conducătorii noștri și de aiurea ar trebui să știe că indiferența, sfidarea, egoismul, arivismul și analfabetismul politic duc la degradare socială.
Iar degradarea socială naște extreme!
Eugen Blaj
