Hans Heinrich Romulus Hass, născut la data de 23 ianuarie 1919, în Viena, este un cercetător al mării şi un pionier al scufundărilor, care s-a remarcat mai ales prin filmele sale documenatre despre rechini şi prin activităţile lui de protejare a mediului înconjurător.
În perioada în care scufundările erau o raritate şi noţiunea de scufundare sportivă era departe de ceea ce este astăzi, Hans Haas a pus piatra de temelie pentru scufunarea modernă. Ca tânar vienez, el şi-a dorit să plece să cunoască lumea şi mai ales lumea de sub apă. Totul a început în 1937, în Cap d`Antibes între Nissa şi Cannes, în sudul Franţei, când Haas, fiul unui avocat vienez, face cunoştinţă cu un jurnalist American, Guy Gilpatric, care vâna sub apă, bineînţeles fără aparat de scufundat. Aceste „excursii de vânătoare cu harponul“, făcute împreună sub apă, i-au schimbat tot cursul vieţii. Întors în Austria, tânărul Haas organizează mai întâi o călătorie pentru a se scufunda în Dalmaţia şi mai apoi o expediţie în Antilele Olandeze, de fapt, prima călătorie de cercetare pe care o face în 1939, şi, când, trişând, a reuşit să obţină drepturile de a filma.
Chiar dacă iniţial a primit un răspuns negativ în scris, el l-a ignorat şi s-a comportat la faţa locului ca şi cum nu a primit nici un refuz. Astfel, a reuşit să primească în cele din urmă dreptul de a filma. Materialul cu care s-a întors din această călătorie de cercetare a făcut furori în toată lumea: Hans Haas între rechini, căci nimănui până la el nu i-a reuşit acest lucru. Filmul pe care l-a turnat atunci l-a făcut celebru, fiind primul film turnat sub apă. Pentru a filma el a folosit o cameră de 16 mm, pentru care a construit singur o învelitoare etanş (un lăcătuş vienez a făcut carcasa după planurile sale).
În Karibik, ei au fost surprinşi de cel de-al Doilea Război Mondial şi au trebuit să se întoarcă acasă. Ecoul la fotografiile făcute sub apă cu camera proprie, a fost enorm şi astfel au loc primele prezentări în Germania. Banii pe care i-a câştigat tânărul de 20 de ani de atunci au fost folosiţi pentru perfecţionarea primului aparat portativ de scufundat autonom. Acesta funcţiona cu oxigen şi avea avantajul că nu producea bule de aer. Dezavantajul: nu permitea scufundarea prea adâncă (Haas a reuşit să se scufunde 25 metri), aşa cum se putea cu aparatele propagate mai târziu de Cousteau.
După război, Haas călătoreşte în Sudan şi se scufundă în Marea Roşie, fiind primul om care se scufundă în apele pline de rechini. Aici se filmează „Aventura în Marea Roşie”, un film cu caracter de film artistic. Filmul a avut foarte mare succes, dar punctul culminant al carierei sale a fost atins mai târziu. Din cele câştigate de pe urma cărţilor şi prezentărilor sale, scufundătorul îşi achiziţionează vasul de cercetare „Xarifa“. În toate călătoriile sale, Hans Haas a fost însoţit de fermecătoarea Lotte Baierl, secretara sa, cu care s-a şi căsătorit în cele din urmă. Expediţiile lui au cuprins toată lumea. De pe vas s-a turnat şi filmul clasic „Intreprinzătoarea Xarifa”, un film sub apă, cu textele vorbite şi o muzică de film copleşitoare, care l-au consacrat pe Haas definitiv şi l-au făcut celebru în lumea întreagă şi pentru care, în 1959, Haas primeşte premiul Oscar.
Haas a fost printre primii care a prezintat rechinii ca vânători fascinanţi şi nicidecum ca bestii dornice de sânge, aşa cum sunt cunoscuţi. În decursul cercetărilor lui sub apă, el face o mulţime de descoperiri ştiinţifice şi zoologice. Pe lângă fotografiile deosebite făcute sub apă, Haas a publicat sute de cărţi ştiinţifice pe teme de biologie sub apă, descoperind primul „peştii curăţători”, care mănâncă şi înlătură paraziţii organici de pe “clienţii” mai mari.
În 1958, în apele Indoneziei el fost primul care a filmat naşterea unui caracatiţe. Între timp, a patentat un aparat pentru a atrage rechinii şi a fost, din nou, primul care a a folosit bliţul şi reflectorul sub apă. Primele fotografii color sub apă au fost făcute tot de el, şi, în anul 1948, a gândit o carcasă pentru fotografierea sub apă pentru marca Leica, iar în 1952 şi pentru Rolleiflex, care a rezistat fără modificări 25 de ani. Mai puţin cunoscut este faptul că Hans Haas, s-a dedicat obiectului de studiu „Om”. Începând cu 1962, ocupându-se de fizica atomică şi transformările energetice, el a dezvoltat termenul de „energon” şi a condus cercetări în domeniul comportamentului uman. În 1964, Haas a pus bazele primului centru de cercetare pentru analiza biologică a comportamentului uman la Institutul pentru Humanologie, în Lichtenstein. Haas a publicat peste 30 de cărţi şi a turnat peste 70 de filme.
Rodica Roşca
