Tag: normalul

Îmi spunea un amic, nu de mult, scormonind ceva cu privirea în mormanul de zăpada din faţa Primăriei: ”Nu cred să mai existe ceva pe lumea asta care să nu (se) vândă?”. Silviu Rațiu „Totul a ajuns să fie de vânzare”, zicea amicul, cu voce scăzută. ”E doar o problemă de preţ: cu cât (se) vinde una-alta? Cu cât vinzi pâinea, scrumbia, ciorapul, sutienul, maşina, procesul, mândria, pudoarea, cinstea, demnitatea, cu cât?! Una bucată prietenie, un pic uzată, doi bani, o iubire, roasă la coate, preţ redus că-i ziua îndrăgostiţilor şi-i chef la nu ştiu care bar...”. Ne-am despărţit şi-am început să întorc pe toate feţele gândurile rămase parcă suspendate în gerul greu ca un pumn în bărbie: să nu mai fie chiar nimic-nimic care nu (se) vinde? Din graba acceleratului, aşa cum lăsăm să ne