E coadă... coadă la Sfântul/a X, coadă la sfințenia lui/ei, coadă la ajutor. Mulțimea înaintează în liniște, unii mai fac o cruce, alții își verifică mobilele să fie pe silențios. Din când în când se mai aude câte o voce șoptită: „să nu uităm să trecem și... în acatist!“. Din când în când, mulțimea se dă ușor în spate pentru că o persoană s-a lăsat brusc în genunchi. Și mulțimea înaintează, ușor, cu răbdare, cu speranța. O voce se aude din spate: "hai că mai e puțin!". Mai e puțin până unde? Până la ajutorul divin? Până la minunea făcută…